Când nu te văd (3)

Foto: weheartit.com

 Începutul poveștii e aici Când nu te văd (1)

A doua parte e aici Când nu te văd (2)

 

Dacă toate visele alea pe care le mai colorez eu din când în când - cu oameni îmbrăcați frumos dansând pe muzică bună - vor deveni vreodată realitate, zâmbește-mi ștrengărește, ia-mă pe sus și fură-mă. Hai să fim copii și să alergăm printre fețele alea fericite pentru noi.

Strânge-mi mâna puternic, exact așa cum n-ai avut curaj atunci când ne-am cunoscut, deși ai fost destul de îndrăzneț încât să mă furi și în seara aia de la petrecere doar ca să afli cine sunt.

Pornește mașina și lasă-mă să râd de tine că nu pari surprins deloc de planul meu. Lasă-mă să râd că n-ai băut nimic până în momentul ăla, căci și tu te-ai gândit la fuga asta de când am dansat pe piesa noastră...

Pornește și du-ne exact acolo. În locul ăla în care ai oprit și atunci când nu ne cunoșteam încă. Acolo, în câmpul ăla în care mi-am uitat cizmele, pentru că mă încurcau la dansat. N-o să uit niciodată că ai rămas cu gura căscată atunci când ai văzut că firele de iarbă păreau că vor să aibă ritmul meu. N-o să uit niciodată că inima mea s-a oprit câteva secunde atunci când ți-a văzut privirea și am încercat să n-o bag în seamă, dar știam deja că de fiecare dată când voi trece pe lângă câmpul ăla îmi voi aminti ochii tăi blânzi.

Oprește acolo și pune-mă să cobor din mașină până îi dai tu play melodiei. Hai să dansăm pe ea exact cum ne vine, fără să auzim  de data asta persoane care ne aplaudă și fără să simțim ochii care ar fi vrut să fie în locul nostru

Apoi mai condu puțin. E undeva pe dreapta. Știu că faci ochii mici ca să nu o ratezi. Oare și ție îți zboară fluturi în stomac atunci când te apropii de ea, aducându-ți aminte tot? Uite-o, uite crucea aia mică de lemn... oprește! Așează-mi sacoul tău pe iarbă ca să nu-mi murdăresc rochia albă și taci câteva clipe, până vezi steaua aia care cade. Hai să nu ne mai jucăm de data asta de-a „îți las ție dorința mea” și să spunem aceeași dorință în același timp. Mai taci câteva minute până când îți spun iar povestea ta preferată: aia despre cum am realizat eu în seara aia, în care pe tine te rodea curiozitatea, că nici măcar eu nu știam cine sunt; aia despre cum am aflat, la marginea unui drum, că există un om care-mi liniștește frica, deși nu-l cunoșteam aproape deloc; aia despre cum am simțit cum mâna ta ar vrea să o mângâie pe-a mea și înlăuntrul meu un fluture își deschidea aripile; aia despre cum am realizat  atunci când am închis ușa în urma ta că sunt o persoană care voia doar să o săruți pe frunte; aia despre cum a doua zi te-am chemat la o cafea ca să-mi cer iertare pentru seara dinainte și de-atunci am mers împreună până am aflat amândoi cine suntem: doi oameni care vor să le fie viața veselă și frumoasă ca o piesă country.

Ca o piesă country ca cea pe care am dansat atunci în remorca ta. Ca o piesă country precum cea pe care am avut primul nostru dans în calitate de proaspăt căsătoriți. Ca o piesă country ca cea pe care ne-am promis că vom dansa după fiecare ceartă...