Un basm

Foto:weheatit.com

Opriți timpul! Opriți puțin lumea din vorbit prostii. Am nevoie de nițică liniște să scriu un basm...apoi vă puteți vedea de-ale voastre în continuare.

Vreau să scriu un basm în care personajele principale au răbdare să asculte, apoi să-ți dea rezolvarea la o problemă, și nu cu oameni care, în timp ce le vorbești, se gândesc la ce trebuie să mai cumpere, ori se grăbesc să-ți spună „ah...am pățit și eu așa!”.

Vreau să scriu un basm despre un el și o ea care au reușit să-și creeze o lume doar a lor, în care mai intră uneori mici necazuri de care ajung să râdă în timp ce le rezolvă.

Vreau să scriu un basm în care el se satură de plânsetele ei din cauza stresului și îi aruncă valiza pe pat. Nu, nu vă faceți idei! Îi trântește geanta doar ca să-i spună „No, pune niște haine aici repede! Haaaaai, că plecăm la mare!”. În care el să zâmbească cu gura până la urechi când o vede cum fuge dintr-o cameră în alta pentru că nu știe ce să bage în bagaj. În care el dă muzica mai încet atunci când vede că lângă el, pe locul pasagerului, a adormit ea. În care lui i se umple inima de drag atunci când fata îl strânge tare de mână, pentru că fac primii pași în mare și ei îi e frică.

Un basm în care el știe când pentru ea devină incomodă o conversație și o va scoate de-acolo, luând-o la plimbare până când ceilalți se decid să schimbe subiectul.

Un basm în care el își „uită” hanoracul preferat la ea în mașină atunci când urmează să plece a doua zi pentru mai mult timp. În care ea îi umple torpedoul cu ciocolata lui preferată.

Un basm în care ei i se face dor de parfumul lui amestecat cu mirosul de țigări, iar el știe cât de mult o doare dorul și îi trimite o cafea prin cineva, ca să-i mai treacă supărarea.

Un basm în care ea scrie despre el din fotoliul moștenit de la bunicu', în timp ce personajul masculin îi  pregătește mâncarea preferată. În care ea să țipe la el: „care era sinonimul pentru...?”, iar el să-i strige din bucătărie cuvântul care se potrivește cel mai bine în textul ăla.

Un basm în care el îi curăță pantofii înainte să plece la un eveniment, în timp ce ea bagă în priză fierul de călcat, ca să-i întindă cămașa, iar în căsuța lor să se audă la maxim piesa aia care le dă poftă de viață.

Un basm în care el salvează toate video-urile cu bebeluși, pentru că iubește să o audă zicând „Odoodod”, iar ea îi trimite tot felul de chestii legate de mașini, pentru că îi place să-l vadă cum face ochii mari de uimire.

Un basm în care ea îi sărută fruntea atunci când cineva reușește să-l enerveze, iar el o strânge tare de mână atunci când, din cauza supărării, e pe cale să spună cuvinte pe care le-ar regreta.

Un basm în care nimeni altcineva nu are putere, căci vorbele altora sunt date pe mute și la maximum sunt date doar bătăile inimiilor.

Oh, mai lăsați-mă cinci minute să visez la basmul ăsta, în care el apare în fața casei ei după ce citește asta, apoi vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți...