Ea

Foto: Simona Brumar

   Despre el- aici

Te-am văzut zâmbindu-le atâtor fete, dar te cunosc și știam că în timp ce le zâmbeai te întrebai dacă nu cumva e printre ele cea pe care o aștepți, cea pe care destinul a creat-o pentru tine. Le întorceai spatele îngândurat și țineai de mână speranța că o vei întâlni curând. Le întorceai spatele pentru că nu găseai în ochii lor copilăria. Nu o vedeai pe niciuna sărindu-ți în brațe după o zi grea și drăgălindu-te până uiți de ziua care trecuse. Și nici nu păreau să știe că cel mai bun desert e grișul cu lapte și puțină cacao.

Te-am văzut dansând cu multe fete, dar și fugind de un al doilea dans, pentru că niciuna nu părea a fi capabilă să țină ritmul cu tine. Niciuna nu se bucura de muzică, ci toate păreau că vor să se laude cu cine le-a călcat pe picioare. Tu voiai altceva. Tu voiai să dansezi cu ea, cea care ar pluti pe ritmul de dans, cea a cărei mână s-ar potrivi atât de bine cu umărul tău, încât lumea s-ar întreba câte ore ați repetat dansul ăla, deși voi atunci auzeați prima oară melodia.

Te-am văzut ieșind la țigară însoțit de fete care ar fi vrut să le așezi sacoul pe umăr, dar cumva reușeai să fii ocupat cu altceva și nu băgai de seamă. Pentru că pe tine nu te interesau ele, ci o voiai pe cea care nu uita să-și ia haina atunci când ieșea din încăpere și cu toate astea i-ai fi pus pe umeri sacoul, ba chiar ai fi fugit la mașină ca să scoți din ea un hanorac sau o pătură. Doar ca să-i fie bine.

Te-am privit cum erai bătut cu palma pe spate, dar dacă te-aș întreba câte palme aparțineau unor brunete și câte ale unor blonde, te-ai uita la mine urât și m-ai întreba cui îi pasă. Sigur nu ție, pentru că tu dorești atingerea aceea care să te facă să simți că totul se petrece în slow motion; aștepți palma pe care să o săruți și care să le dea de înțeles celorlalte fete că tot ce vor primi de la tine va fi o strângere de mână prietenoasă.

Te-am privit stând la discuții cu destule domnișoare, dar în loc să le cauți privirea, tu verificai dacă nu intră cineva pe ușă și să vă întrerupă. O așteptai pe cea de a cărei voce nu te-ai sătura niciodată, cea care te-ar face să încui ușile ca să nu intre cineva și să o oprească din povestit; pe cea care ți-ar scrie scrisori și ți le-ar pune pe furiș în valiză atunci când pleci din oraș.

Te-am văzut rugându-te ca mulțimea de oameni care te judecă să se audă mai încet, ca să poți auzi vocea care-ți șoptește „Nu-i asculta! Sunt mândră de tine!”

Te văd acum pregătit să renunți la gândul că o vei găsi vreodată. Revino-ți! Hai să-ți împrumut o sfoară și să-ți leg strâns de mână speranța.