Așteptându-l

Foto: weheartit.com

S-a lăsat seara, iar cu ea a venit și frigul. Dar tu nu-l simți, așa-i? Te văd cum stai pe băncuța de la poartă cu o cană în mână. Și te uiți spre cer. Faci așa mereu când ești neliniștită și parcă steluțele din întuneric îți țin de cald. Tot iei guri mici de ceai. Faci asta de fiecare dată când aștepți ceva. Nu-ți mai suport tăcerea și nici ochii care au culoarea din ce în ce mai ștearsă din cauza plânsului.

-Hai, povestește-mi tot visul!, ți-am cerut în timp ce-ți puneam hanoracul meu pe spate.

-Îl aștept cu atâta dorință și credință, încât am impresia că-i văd umbra.

-Unde? Ah, parcă zăresc și eu ceva... De el zici, cel care vine în fugă spre tine ca să te îmbrățișeze strâns și să-ți spună la ureche că el va rămâne? El te va ajuta să-ți corectezi citatul de pe peretele din sufrageria sufletului și va scrie, lângă Oameni vin. Oameni pleacă., un: Oameni rămân! ?

Zi-mi puțin despre cel pe care-l vei murdări de făină atunci când încerci încă o rețetă nouă de prăjitură, doar pentru că ai simțit tu că a avut o zi grea.

Oare de el îmi tot spui, despre cel pentru care vei uita cât de mult urăști oțetul și-i vei face o frecție ca să-i treacă febra prea mare?

Pentru că-l aștepți pe el, de asta tot tai sâmbete din calendar? Te gândești că a mai trecut una în care nu tu i-ai călcat cămașa pentru biserică și în care nu el ți-a pregătit cada cu spume, ca să te relaxezi după ce ai fost gospodină?

Zâmbești cumva? E pe-acolo, pe undeva, cel care va râde de tine atunci când te vede îmbrăcată cu una din cămășile lui? Nu râde pentru că ai fi haioasă, așa-i? Ci râde pentru că sub pomul de Crăciun se afla deja una care-ți era destinată, deci nu era nevoie să „furi” din dulapul lui. Începând cu acel Crăciun, vei primi una în fiecare an, nu? Uite, un zâmbet și mai larg! Asta-i pentru că Așteptatul își va pune toate hanoracele în dulapul tău, căci știe că tu le vei purta mai des decât el?

Acolo, în depărtare, îl vezi pe cel de ale cărui reușite te vei bucura mult mai tare decât de ale tale? Rămâi mereu în spatele mulțimii care-l aclamă, nu-i așa? Iar el? El te caută înnebunit, neputându-se bucura de nimic până când nu ești tu în dreapta lui?

Te uiți acum la ceasul meu pentru că te întrebi cât vei mai aștepta după cel care-ți va lua apărarea întotdeauna. Cel care va ști când ceva nu-ți face bine dintr-o conversație, așa că te va strânge de mână și-ți va săruta fruntea, ca să-ți aduci aminte că nu ești singură.

O să lași ușa din spate deschisă pentru el în serile în care vă certați, așa-i? Pentru că știi că, oricât de tare ați trânti-o unul dintre voi la plecare, oricât de tare ar fi țipat careva că nu se mai întoarce, nici unul nu suportă să-l știe pe celălalt chinuindu-se să adoarmă din cauza supărării. Și, oricum, acum știi că oamenii mai și rămân. Deși cunoști deja lecția asta, el va ieși întotdeauna din casă doar după ce pleci tu, doar ca să nu te gândești toată ziua dacă nu cumva i-ai dat ultimul sărut.

Ia ultima gură de ceai din seara asta, apoi spune-mi despre melodia inimii lui. Pentru că inima lui cântă, așa e? De asta îl vei găsi mereu foarte repede, indiferent de cât de mare ar fi haosul și înghesuiala, indiferent de cât de întuneric ar fi.

Ai dreptate, răbdarea mea începe să scârțâie, dar a ta pare că începe să ruginească din cauza lacrimilor vărsate. Am speranță, nu știu să-ți zic exact câtă, dar cred că e destulă încât să-ți mai dau câte-o fărâmă din când în când. Acum, haide înăuntru, căci se pare că umbra aia nu e era decât un cerb. Hai, o să ne desenăm Așteptații și în vis.