![]() |
Foto: weheartit.com |
Prima parte- Fata desculță
Cândva am vrut să te dau afară din casa
sufletului și să-ți arunc tocurile cât mai departe, pentru că intrasei fără
să-mi ceri permisiunea și nu știam ce aveai de gând. Dar pe când te pregăteai
să pleci de bunăvoie, te-am oprit să-ți cer o explicație, însă tot ce reușisem
să rostesc a fost un „mulțumesc”, deoarece mi-ai curățat casa și ai adunat mii
de cioburi.
Erai speriată de faptul că te descoperisem
și parcă doar în momentul ăla ți-ai dat seama că din ce-ai făcut pentru mine,
poate exista un lucru care să mă fi rănit, deși tot ce ai vrut tu în timpul ăla
a fost să-mi fie bine. De aia te-ai și descălțat încă de la început, pentru că
nu doreai să-mi zgârii nici măcar parchetul.
Pe când nu știam că te plimbi prin mine,
mi-ai lăsat o pereche de ciorapi cusuți cu grijă de o bunicuță, iar când te-am
pus să stai într-un loc, ca să-mi limpezesc și eu mintea, văzusem că tu erai în
tălpile goale. Nu știu de ce, dar simțisem nevoia să-ți așez picioarele în
poalele mele, iar atunci când am simțit cât de reci îți erau, mi-am dat
repede jos șosetele și te-am încălțat cu ele. Venise rândul meu să umblu
desculț...
Îmi amintesc de ziua aia de fiecare dată
când mă împiedic de dulăpiorul din hol, în care ți-ai așezat încălțămintele și
zâmbesc când văd că sunt acolo doar două perechi de tocuri, pe care le porți
doar la biserică sau când e vreo petrecere importantă.
Te-am întrebat atunci de momentul în care ai
intrat pe furiș și de ce ai făcut-o. Mi-ai răspuns că a fost într-o zi în care
îmi vărsasem cafeaua din cauza unui copil prea plin de energie care se învârtea
pe lângă masa mea; mi-ai pus pe masă o nouă cană de cafea și ai fugit repede,
reușind să-ți zăresc doar buclele lejere și fusta lungă. Mi-ai zis că, atunci
când m-ai văzut zâmbind cu jumătate de gură, ți-am lăsat impresia că am nevoie
de mai multe astfel de gesturi și că, într-o zi, un gest micuț mă va face să
zâmbesc cu toată gura. N-ai bătut la ușă pentru că știai că aș fi închis-o
repede, ca să nu te înece praful care ar fi ieșit din casă. Așa că ai preferat,
atunci când am aflat că suntem vecini, să rămâi în drum și să-mi zâmbești de
acolo de fiecare dată când treceai pe lângă poartă, să-mi arunci peste gard
câte o ciocolată, sau să strigi tare „Bună dimineața”, astfel încât să te pot
auzi și atunci când crăpam lemne...
După ce ți-ai terminat cafeaua din ceașcă,
mă așteptam să te ridici, să-mi împrumuți bocancii ca să pleci, lăsând fulgii
să-ți acopere pașii și eu să rămân din nou cu sufletul prăfuit, chinuindu-mă să
nu te uit. Pe tine voiam să te păstrez. Rama cu poza ta n-aș fi
transformat-o niciodată în cioburi. Dar n-a fost așa, ci ai deschis larg
fereastra din sufragerie și ai lăsat parfumul iernii să inunde casa. Ai plecat
doar până în hol, cât să-mi aduci o pereche de papuci de casă pe care uitasem
că o am.
În anul ăla ți-am dat cadoul de Crăciun mai
devreme: ți-am aranjat camera de oaspeți în așa fel încât arăta de parcă acolo
dormea chiar Moșul, ți-am așezat cu grijă pe pernă Biblia și speram ca, atunci
când aveai să intri prima oară în ea, să-ți dea sentimentul că nu ai mai pleca
nicicând. Mi-a ieșit, căci în scurt timp devenise un fel de birou, în care acum
îți scrii și corectezi poveștile; te rog mereu să-mi spui când ai pus
ultimul punct, ca să pot intra în tărâmul ăla și să-mi citești cu voce tare ce
s-a mai născut din imaginația ta. De dormit, ai început să dormi în
camera principală a sufletului. Adormi uneori cu telefonul în mână, alteori
adormi la meciuri și din cauza părului tău lung nu mai văd nici eu nimic, dar
cel mai mult îmi place când adormi jucându-te în părul meu.
Ți-ai făcut un obicei din a dormi sâmbăta în
„atelierul” tău, pentru că nu vrei să mă trezești duminica, atunci când te
pregătești pentru biserică. Dar eu deschid ochii când aud primul toc pe podea,
căci ăla e sunetul plecării. Și mi-e frică de tine plecând...
Mă calmez atunci când te văd trimițându-mi
un pupic din pragul ușii și zâmbesc cu toată gura atunci când simt cum mă
lovește un șlap în cap, pentru că pornisem să fac focul în centrală...desculț.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu