Dacă..

Dacă nu era  http://davideugen.ro/ multe cuvinte ajungeau îngropate. Dacă n-ar fi Soarele, copacii şi florile lui, de la ce ar mai porni poveştile mele? Dacă n-aş fi avut de la cine fura Soare, oare cât de întunecată ar fi fost realitatea de pe blog?

   

Cu „dacă" încep de-obicei întrebările cele mai grele pentru suflet. Mai sunt cazuri în care dacă aduce idei bune: "Dacă am merge vara asta, de capu nostru, în Vamă, ce s-ar întâmpla?". "Dacă ne trezim să vedem răsăritul, cum ar fi? Dar dacă am sta treji până vine soarele?". Dacă mai strică amintirile uneori: „Bun, dar dacă apare ceva între timp? Dacă pleci?"

 În seara asta mi-am băgat în suflet câteva lucruri care încep cu dacă şi  întrebări care încep tot cu „nenorocitul" :

Dacă am iubi toţi Soarele, Luna cui i-ar rămâne?

Dacă Luna ne-ar fi dragă tuturor, stelele pentru cine ar mai cădea?

Dacă Soarele nu s-ar ascunde printre nori să se odihnească, am ajunge să ne săturăm de el.

Dacă nu ne-am certa din când în când, nu ne-am da seama câtă nevoie avem de celălalt.

Dacă aş fi spus mereu ce simt, câţi m-ar fi ascultat şi câţi şi-ar fi întors spatele să audă altă discuţie?

Dacă am avea şansa să ne atingem visul, mulţi dintre noi am crede că-i o capcană şi jumătate din noi am renunţa.

Dacă n-ar fi primăvara, oare ce anotimp l-am lua drept un nou început?

Dacă oamenii de lângă noi n-ar minţi frumos, pe câţi i-am mai avea şi i-am mai vrea lângă noi?

Dacă viaţa s-ar desfăşura pe o singură melodie, câţi dintre noi am avea curajul să dansăm pe un ritm diferit?

Dacă ţi-ai trimite dorul unde trebuie, mâine cât de rău o să-ţi pară? Dacă persoana la care a ajuns dorul, ţi l-ar recunoaşte, ce-ai face?

Dacă găseşti pe cineva care să vrea să intre în lumea ta imaginară, eşti cel mai fericit.

Dacă ţi-ai găsi curajul să faci în sfârşit ce-ţi spune inima, care-i primul lucru pe care l-ai face?

Dacă n-ar fi oameni trişti, nu ţi-ai da seama câte ai în viaţă.

Dacă găseşti pe cineva care se înţelege cu Luna la fel de bine ca tine, eşti tare norocos.

Dacă urăşti Soarele şi totuşi te inspiră, apăi atunci înseamnă că nu-l urăşti.

Dacă n-ar exista ziua de luni, ce zi ne-ar „deprima"?

Dacă n-ar fi ploaia, cine ar mai plânge deodată cu tine?

Dacă nu ar fi ploaia să-ţi dea bălţile, nu ţi-ai mai aduce  aminte de copilărie, de zilele în care cădeai în baltă sau pur şi simplu dansai în ea.

Dacă dansezi în ploaie, te simţi cel mai liber.

Dacă vrei o evadare perfectă, fă-ţi un ceai şi citeşte o carte, sau fă ceva care să-ţi aducă liniştea.

Dacă facem linişte în noi şi închidem ochii, putem auzi cerul cântând şi-ţi poţi vedea viitorul, pentru că doar când e linişte în tine îţi dai seama de ce vrei cu adevărat.

Dacă „vrei soare, soare îţi dau!".

Dacă n-ar exista întunericul, lumina n-ar mai avea farmec. E atât de frumos când trăieşti în întuneric şi găseşti pe cineva care are o lanternă şi e dispus să-ţi lumineze paşii, să-ţi împrumute lumina lui până o găsești pe cea de la capătul tunelului.

            Dacă ar şti toţi cât de greu ţi-e sufletul..