Am realizat azi că blogul ăsta are 1
an şi 4 zile. 1 an! Prin
câte etape am trecut într-un an, văleu! Cum era plin blogul de realitate
la început şi apoi inspirața m-a luat de mână şi încet-încet m-a ajutat
să-mi construiesc Pădurea și căsuţa, a chemat cerbii și lupii, mi-a arătat
drumul spre Lună. Mi-a adus haiducii. 1 an! Parcă a fost
ieri. 1 an şi povestea parcă abia începe.
8 martie. Oh, zi magică! Zi în care toate
florile cântă aceeaşi melodie şi când ajung în case învaţă altele. Zi în care
copiii cântă pentru aceaşi persoană. Zi în care bărbaţii îşi aduc aminte că
datorită femeii respiră, că datorită femeii iubeşte, datorită acestei fiinţe
gingaşe! În ziua asta singurele cuvinte pe care le am în minte: gingăşie,
iubire, curaj, fericire, iubire, flori, cântece, frumuseţe, amintire,
parfum, Soare, Lună, emoţii, iubire, femeie, mamă. Acum un an mi-am
folosit toate cuvintele care descriu ziua asta. Aş mai găsi, dacă aş căuta
bine. Dar sunt atât de nerăbdătoare să vă zic despre Soare şi Lună. Nu mai pot
zice decât: Mulţumesc mamă că m-ai făcut! Mulţumesc, mami, că eşti aici
şi-mi iei supărările chiar dacă nu le cunoşti. Îţi umplu podul şi subsolul de „Mulţumesc!"
Cât despre prostuţu' de Soare, sunt
multe de zis, dar tac, că iar ne certăm. Ne-am certat urât aseară. Am început
de faţadă, până să adoarmă Luna ca să nu bănuiască ceva, dar ne-am aprins rău
amândoi şi am făcut-o să plângă. Mi-a aruncat trecutul în faţă, apoi
viitorul şi când a văzut că nu merge, a început să-mi zică de ce nu e prezentul
aşa cum îl văd. Mi-a găsit punctul sensibil, dar nu s-a oprit până nu am
zbierat. Of, şi Luna cum mai plângea, că ea ne iubeşte pe amândoi, da' noi
suntem proşti şi ne certăm mereu. Noroc că mi-a venit haiducul drag şi-a
liniştit-o. I-a cântat până a adormit, apoi a adormit şi el.
Ne era ruşine, stelele erau speriate. Am terminat, ne-am cerut iertare şi
am început să punem toate detaliile la punct. Zăpăcitul voia să-i facă o
surpriză, să-i arate că o iubeşte, chiar dacă ţipă noaptea la mine. M-a
rugat să mă duc să fac rost de flori, multe flori, până când el le învaţă pe
stele un cântec scris de el. Auzi, Soare poet, cine-ar fi crezut! N-am
comentat, chiar se pricepea şi draga mea merita totul!
L-am trezit pe haiduc, s-a trezit zâmbind
căci văzuse că era pace în sfârşit. Am coborât şi ne-am dus direct la primăvară,
să-i cerem voie să culegem de la ea. Şi ne-a dat, ba chiar ne-a ajutat. Am
făcut un buchet din ghiocei, păpădii, brânduşe, lalele, margarete. Erau prea
puţine, dar nu vroiam să mai luăm de aici, aveau şi alţii nevoie. M-am uitat cu
subînţeles la haiduc şi acesta era nedumerit „Crezi că o s-o găsim? Crezi
că ne ajută?". Am fugit şi am fugit, până am ajuns la mândra vară... aşa
suntem noi, trişăm. Am ajuns la vara lui David (da, da, cel de la care
fur eu pozele şi el nu se supără), de la care am luat nişte maci, nişte
floarea soarelui şi multe altele. Şi am făcut un mândru buchet. Când am
văzut toate florile laolaltă, am început să râdem amândoi. Ştiam ce are să facă
Luna cu ele. Ce naiv e şi Soarele...
Am ajuns Sus, fix când se trezea Luna. Ce
gingaşă părea! Când a văzut Soarele cu florile în braţe şi a auzit
cuvintele lui cântate de stele, mai să-i dea lacrimile, dar am fugit repede la
ea şi am gâdilit-o. M-a sărutat pe frunte, a luat florile de la Soare şi
le-a aruncat, una câte una, să ajungă la fiecare stea. Şi odată ce o stea îşi
primeau floarea, cânta şi mai tare. Mi-am luat haiducul de mână şi i-am
lăsat singuri.
Când am ajuns jos, am început să mă învârt
pe cântecul stelelor. Haiducul mi-a întins un bucheţel de floricele.
Atunci am înţeles de ce rămânea în urma mea mereu. Am început să râd. Aiuritul
credea că râd de el. Vai, câtă veselie azi! S-a bosumflat, m-am dus şi mi l-am
luat în braţe şi i-am şoptit...„Astea nu-s pentru mine azi! Dă-i-le
primăverii să le îngrijească şi de Ziua Copilului fă-mi o cunună din
ele!" .
La mulţi ani, mame dragi! Mulţumim că
găsiţi mereu putere să vă ajutaţi copii, chiar dacă nu par să vă dorească
ajutorul. Mulţumim că aveți încredere în puterea copiilor voştri şi credeţi în visele
lor. Mulțumesc, mamă, că exist şi că datorită ţie fac ce iubesc! La mulţi ani,
femeie care suferi în tăcere! La mulţi ani, femeie care iubeşti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu