joi, 5 decembrie 2013

Scrisorică



 

                                       
                                       

Dragă Moşule,
Ce faci? Bine, sănătos? Ai grijă să nu răceşti! Să bei mult ceai! Luna asta trebuie să fii în formă! Poţi să-ţi îmbrăţişezi îngeraşii din partea mea?
E agitaţie acum la tine în atelier, nu? Şi bunicul e lângă tine şi te face să râzi, aşa e? Şi acum îi citeşti şi lui ce ţi-am scris, aşa e? Te iubesc, bunicule!
Îmi pare rău, Moşule, că nu ţi-am scris de multă vreme şi nu prea ştiu ce să-ţi spun. Mai ţii minte când tot ce ştiam să fac era să trag nişte linii strâmbe și l-am întrebat pe fratele meu dacă o să înţelegi ce-am scris? „Moşul înţelege tot! Orice limbă, oricât de urât ai scrie!", mi-a zis el, dar când s-a uitat la ce „scriam” eu, a început să râdă şi a hotărât că e mai bine să scrie ce-i dictez. Mulţumesc, Marius, că m-ai ajutat să-i trimit Moşului la timp scrisoarea în fiecare an! Mulţumesc, mami şi tati, că l-aţi ajutat pe Moşu să ajungă la timp şi să nu mă trezească!
Mulţumesc, Moşule, pentru toate amintirile, pentru toată munca depusă! Nu-ţi cer pentru mine, nimic! Dă-le jucării copiilor care au nevoie să învețe cum să zâmbească, ajută-i să creadă în magie; dă-le portocale celor care au nevoie să simtă mirosul copilăriei şi să păşească în tărâmul ăsta minunat. Dă-le câte un fulg magic bunicilor de lângă tine, ca să îl ofere nepoţilor care plâng de dor. Ahhh,să nu uit...m-a tot bătut sufletul la cap să-ţi cer o haină colorată, pentru că s-a săturat de alb şi negru, vrea să fie ca un brăduț de Crăciun.
Oh, asta e important. Am nişte omuleţi dragi care nu ți-au scris încă, dar îți vor trimite cuvintele lor în curând!
Ştii ce-am auzit? Că bunicul mi-e tare fericit anul ăsta. Am auzit că îl laşi pe el să răstoarne sacul cu zăpadă iarna asta. Ptii...deja mi-l aud cum cântă el colinde cât poate de tare. Îl aud şi-acum...îmi învaţă sufletul o colindă nouă.
Moşuleeeee...poţi să înghesui în sac nişte zâmbete, nişte linişte, nişte copilărie pentru sufletele celor pe care-i iubesc?
Ce să-ţi mai zic? Îmi pare rău că sunt mulţi care nu mai cred în tine, că mulţi nu-şi dau seama că tu exişti și că, în loc de spiriduși, tu ai îngeri care le dau putere părinților pentru a-și face copilașii fericiți.
Mai  vreau anul ăsta zăpadădăăăăăăă! Bine, mai vreau și puţină lumină pentru cei dragi, vise, timp și poftă de a trăi.
Spune-I lui Iisus că îi mulţumesc pentru viaţă, pentru familie, pentru fiecare om pe care l-am întâlnit! Zi-I că-mi pare rău că le vorbim celor mici mai mult despre tine, decât despre El, că-mi pare rău că nu băgăm în seamă ce-I cântăm. Spune-I lui Iisus că-L iubesc!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După 10 ani...