Gazda durerii

Nu am putut ajunge niciodată la o înţelegere cu durerea. Probabil sunt o gazdă foarte bună de s-a hotărât ca de fiecare dată când mă vizitează să stea prea mult timp. Şi e posibil ca asta să se întâmple şi din nevoia mea de a-i mulţumi pe toţi.

Pentru cei care vor să scape mai repede de durere, vă dau un sfat. Nu o mai hrăniţi cu lucruri sănătoase pentru ea. Asta-i greşeala noastră, îi dăm să mănânce amintiri care de multe ori ne fac să plângem: îi dăm să mănânce ultimul sărut, ultima ceartă, ultimele lacrimi, amintirea ultimei singurătăţi, sentimentul neputinţei. Noi trebuie să învăţăm să-i preparăm otrava. Trebuie să începem să-i dăm să guste din amintirea primului sărut, din îmbrăţişările alea care te fac să simţi că poţi muta munţii din loc, din cuvintele care te-au făcut să simţi că ai un rost pe lume, din clipele în care ţi-ai urlat libertatea, din zilele în care ai dansat până ţi-au luat foc tălpile, din piesele de teatru care te-au făcut să te analizezi şi să vrei să schimbi ceva la tine, din clipele trăite alături de oameni care te fac un om mai bun, din visele în care erai pe plajă şi înţelegeai despre ce cântă Tudor Chirilă

Toate astea se adună într-o pernă. E perna de care ai nevoie pentru a sufoca durerea. Şi ai să vezi că încet, încet, nu o să se mai zbată. O să o auzi cum te roagă să nu o omori, să o laşi să plece. Asta depinde de tine. Eu, dacă aş ucide-o, probabil mi-aş strica  sufletul.

O să stai şi o să o priveşti cum pleacă, ameţită, abia ţinându-se pe picioare, având impresia că totul a fost un coşmar, şocată că ai avut atâta putere, când ce te-a crezut un simplu om demn de milă, pe care îl poate mânca pe dinăuntru. Iar tu o să te umfli în pene, mândru că ai fost atât de puternic, mulţumind Domnului că ţi-a dat atâta răbdare. Şi o să mergi zâmbind la cei care ţi-au fost alături, fiind fericit în continuare.

Până într-o zi de joi...când îți vei uita telefonul acasă și vei fi nevoită, într-o cafenea, să-l întrebi pe vecinul din spatele tău cât e ceasul şi  vei vedea ce ochii frumoşi are. El îţi va zice o glumă, o să râdeţi amândoi și vei uita de timp. Şi acolo, în momentul ăla, te vei îndrăgosti de zâmbetul „vecinului", iar durerea se încalță.