Bagaje

    

Mi-am dat seamă cât de încurcată e treaba asta cu iubirea. Şi mă gândesc că de cele mai multe ori o înţelegem greşit.

Când iubeşti pe cineva, îi iubeşti şi „bagajul". La început, bagajul ăsta e format din  lucruri numai lapte şi miere. Îl iubeşti pe cel de lângă tine pentru visele pe care ţi le oferă şi pentru că orice plan de viitor ţi-ai face, el e acolo. Îl iubeşti pentru că are cuvintele într-una din valize şi ştie pe care să le scoată  mereu. Îl iubeşti pentru că atunci când e întuneric, el îţi oferă lumină. Îl iubeşti pentru că pentru tine, el e soarele de după furtună. Îl iubeşti pentru că are o valiză cu momente şi în fiecare zi scoate altul, total diferit de cel de dinainte. Îl iubeşti pentru că datorită lui, te trezeşti lunea cu zâmbetul pe buze. Îl iubeşti pentru că vocea lui e cea mai frumoasă, pentru că ea te trezeşte în fiecare dimineaţă. Îl iubeşti pentru că în bagajul lui sunt de toate. Chiar sunt de toate...

Într-o zi, toate lucrurile din valize se vor termina. Îşi închide geamantanele sperând că o să le mai poată umple. E stângaci, nu ştie dacă e bine să-ţi zică ceva sau să-ţi dea o ultimă îmbrăţişare. Tu rămâi ca o stâncă. Ai vrea să te duci în bucătărie, să nu-l vezi când iese pe uşă, dar nu poţi. Închizi ochii când apasă clanţa şi sunetul uşii închizându-se te face să-i deschizi. Te întorci şi vezi că în sufragerie au rămas câteva valize. Faci prostia să le deschizi şi o să regreţi în fiecare zi asta.

În valizele alea sunt toate amintirile. Ai deschis geanta plină de coşmaruri şi deja, de la al doilea, preferi să nu mai dormi. Preferi să răscoleşti prin geamantane în continuarer. Îţi găseşti visele, sfărâmate în mii de bucăţi şi o să încerci să le lipeşti, dar în încercarea ta nebună, te tai, dar cu toate astea nu te oprești. Da, am zis că atunci când iubeşti, îi iubeşti şi bagajul. Astea au fost tot timpul în casa ta, doar că valizele celălalte erau mai mari şi le ascundeau pe astea. Problema cu alea mari era că nu erau pline. Şi cumva, oricât de aiurea ar suna, începi să iubeşti lucrurile astea pentru că au legătura cu el.

După ceva timp o să deschizi o gentuţă care o să-ţi arate viitorul. Viitorul lui. Şi „geamul" ăla îţi arată că tu nu eşti acolo. Te-apuci să-l cauţi, hotărâtă să-i înapoiezi valizele. Nu dai de el şi faci marea prostie să bagi valizele în fundul şifonierului, sperând că o să-ţi bată la uşă într-o zi, cerându-le înapoi...

NU! Du-te în fundul şifonierului, scoate-le afară şi auncă-le pe geam. Oricum, într-o zi o să o faci, pentru că trebuie făcut loc pentru bagajul altcuiva...

Şi nu contează că nu staţi împreună, sau că nu sunteţi într-o relaţie, sau că celălalt nu ştie că-l iubeşti. Odată ce-l iubeşti, îi vezi valizele şi sunt valize speciale pentru tine, pe care fără să-şi dea seama le-a lăsat deschise. Odată ce ai început să iubeşti, îl iubeşti pentru tot. Şi nu mai ai ce face.