Noapte. Dimineață...

 



  Noapte bună, viaţă! Bună dimineaţa, copilărie! Ne vedem din nou! Eh, mi-a fost tare dor de tine, de asta plâng....Oh, bună dimineaţa, bunicule! Da, margarină cu gem! Pâinea tăiată soldăţei, desigur! Mulţumesc, bunico!
 Vai, ce zi frumoasă, câtă lumină, câtă căldură! Ce zâmbet frumos are soarele! E o zi numai bună de iesit la joacă cu ursuleţul, de murdărit rochiţa în nisip în timp ce bunicul stă sau taie lemne.
 -E întuneric acolo?
- Da, e un întuneric adânc .
-N-ai mai venit de ceva vreme pe aici..
- Ştiu, îmi pare rău! Cu vârsta adormi mai greu. Ştii şi tu cum e.
-I-auzi, vrei să spui că sunt bătrân? zice bunicul cu zâmbetul pe buze.
- Nu, nu te fac bătrân! Tu ești cel mai tânăr dintre toți.
-Vaai, ți-ai murdărit rochița! zice bunica punându-și mâinile în cap. 
-Ei, lasă, mâine o sa îmbrac altă rochiţă şi asta o să fie uitată. 
-Mamă-ta și tată-tău ce fac? Mi-ar fi plăcut să-i văd pe aici, cum zburdă lângă tine..
-Ei visează, aş vrea să ştiu ce. Te cred, mia-ar fi plăcut și mie să nu-și uite copilăria.
-Lasă, că și tu o să..
- Nici să nu îndrăzneşti să spui asta, bunicule! Eu voi veni mereu! 
-Hai, să lăsăm problemele astea. Vrei ceva? Mere? 
-De sub pat? Da, da, vreau! Yaaaaammmm, cum se face că de fiecare dată par mai gustoase decât cele dinainte? Să plouă? 
-Ce se aude? E semnalul? Off..aș vrea să poți sta mai mult.
- Ştiu, bunicule! Ştii cât de tare aş fi vrut şi eu, dar viaţa trebuie să înceapă mereu la aceeaşi oră...ceasul sună mereu la aceeaşi oră. Hai, nu te mai gândi la asta! Vino, să te desenez sau mă rog, să încerc. Da, pe tine! Şi pe bunica! Şi merele! Şi florile! Şi soarele! Nu! Încă nu pot să scriu aşa cum o fac acolo, dar mâine o să încerc să-ţi scriu o propozitie frumoasă..Ce? Nu te aud! Ce? E prea mare gălăgia! CEEEEEEEEE?

 -Gata! Te-am auzit, ceas afurisit! Noapte bună, copilărie! Bună dimineaţa...viaţă.....