duminică, 24 martie 2013

9 ani. Întuneric




Ce diferenţă mai e? Dacă închid sau ţin ochii deschişi azi e acelaşi întuneric. Dar totuși. încep să adorm...
Oh, bună dimineaţa copilărie!
-Bunicu? Bunicuuu!!
-E în spate! Te aștepta, îmi strigă îngerul păzitor.
-Mulțumesc! Eşti bine?
-Da! Dar tu?
Prefer să nu-i răspund și îl las în pragul uşii, gândindu-se la cât de zăpăcită devin. Ajung în spate şi îl văd, stând liniştit pe un scaun, în faţa unei mese pe care avea nişte cărţi. ..
-Bunicuuu!
Îi sar în braţe. Azi, mi-a fost dor de el mai mult ca niciodată. Dorul ăsta l-am adus cu mine şi nu-mi mai pot stăpâni lacrimile. Durerea e prea mare, fie ea a unui copil de 6-7 ani, fie a unuia de 16.
-Ce-ai păţit? Ce ţi-au făcut cei de dincolo?
-E întuneric!
-Normal, acolo e noapte!, spune el râzând
-Nu, a fost atât de întuneric şi ziua.
-A fost înnorat? A plouat?
-Oh, nu! Soarele şi-a făcut timp să zâmbească, dar sufletul mi-a fost gol, întunecat. A fost plin doar de...tine.
-Ce zi e azi?
-17...
-Şi la voi e primăvară. Hmm...nouă ani, zici?,oftă el.
-Dar... măcar de aici nu o să pleci, aşa-i?
 -Pro...
-Sşşş! Nu o spune! Ştiu că aici nu se întâmplă prea multe, dar promisiunile...bleah!
-Bine! Acum crezi că-mi poţi da drumul? 
Dau din cap în semn că nu..
-Măcar la mâini!? Mulţumesc! Acum, să-ţi ştergem ochişorii. Aşa! Şi...ce vrei să facem azi?
-Haide...haide să-l căutăm pe Făt-Frumos!
-Ia...parcă îl aveam pe aici pe undeva..
Ridică o carte de pe masă, iar coperta era plină de zmei și multe altele.
-Când încep, închide ochii.
- Dar, vreau să luptăm!
-Şi cine vrei să fii?
-Zmeul! Tu o să fii Făt-Frumos, iar îngerul păzitor, Ileana Consânzeana!
-Dacă aşa vrei...Să pornim la drum!
Şi stând la el în braţe, nu voiam să-i mai dau drumul niciodată. Am început să mergem toţi trei, pe un tărâm unde nimeni altcineva n-ar fi putut ajunge.

-Mere?, spune bunicul făcând o pauză.
-De aur?, răspund eu bucuroasă.
-Se poate....., îmi zice el, abia potolindu-şi râsul.
Şi ştiam. Ştiam sigur că viaţa n-are să înceapă până când zmeul nu va fi doborât.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După 10 ani...