Ce diferenţă
mai e? Dacă închid sau ţin ochii deschişi azi e acelaşi întuneric. Dar totuși. încep să adorm...
Oh, bună
dimineaţa copilărie!
-Bunicu?
Bunicuuu!!
-E în spate! Te aștepta, îmi strigă îngerul păzitor.
-Mulțumesc!
Eşti bine?
-Da! Dar tu?
Prefer să nu-i
răspund și îl las în pragul
uşii, gândindu-se la cât de zăpăcită devin. Ajung în spate şi îl văd, stând
liniştit pe un scaun, în faţa unei mese pe care avea nişte cărţi. ..
-Bunicuuu!
Îi sar în braţe. Azi, mi-a fost dor de el mai mult
ca niciodată. Dorul ăsta l-am adus cu mine şi nu-mi mai pot stăpâni lacrimile. Durerea
e prea mare, fie ea a unui copil de 6-7 ani, fie a unuia de 16.
-Ce-ai păţit?
Ce ţi-au făcut cei de dincolo?
-E întuneric!
-Normal, acolo
e noapte!, spune el râzând
-Nu, a fost
atât de întuneric şi ziua.
-A fost
înnorat? A plouat?
-Oh, nu!
Soarele şi-a făcut timp să zâmbească, dar sufletul mi-a fost gol, întunecat. A fost plin doar de...tine.
-Ce zi e azi?
-17...
-Şi la voi e primăvară. Hmm...nouă ani, zici?,oftă el.
-Dar... măcar de aici
nu o să pleci, aşa-i?
-Pro...
-Sşşş! Nu o
spune! Ştiu că aici nu se întâmplă prea multe, dar promisiunile...bleah!
-Bine! Acum crezi că-mi poţi da drumul?
Dau din cap în
semn că nu..
-Măcar la
mâini!? Mulţumesc! Acum, să-ţi ştergem ochişorii. Aşa! Şi...ce vrei să facem
azi?
-Haide...haide
să-l căutăm pe Făt-Frumos!
-Ia...parcă îl
aveam pe aici pe undeva..
Ridică o carte
de pe masă, iar coperta era plină de zmei și multe altele.
-Când încep,
închide ochii.
- Dar, vreau să
luptăm!
-Şi cine vrei
să fii?
-Zmeul! Tu o să
fii Făt-Frumos, iar îngerul păzitor, Ileana Consânzeana!
-Dacă aşa
vrei...Să pornim la drum!
Şi stând la el
în braţe, nu voiam să-i mai dau drumul niciodată. Am început să mergem toţi
trei, pe un tărâm unde nimeni altcineva n-ar fi putut ajunge.
-Mere?, spune
bunicul făcând o pauză.
-De aur?,
răspund eu bucuroasă.
-Se
poate....., îmi zice el, abia potolindu-şi râsul.
Şi ştiam. Ştiam
sigur că viaţa n-are să înceapă până când zmeul nu va fi doborât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu