Sunt un copil

      

De câteva zile am un dor nebun. Mi-e atât de dor de copilărie, de bunicu', de mine cea din trecut, de mine lângă bunicu'.  Nu ştiu de ce, dar doare dorul ăsta. Poate e pentru că imediat se fac nouă ani de când... Dar seara, când merg iar în copilărie, în vis, e atât de frumos.

Sper că nu o să fiu niciodată în doliu pentru  ă mi-a murit copilăria. Copilăria mea nu moare niciodată ci doar se schimbă. A mea, a ta, a lor...

Cred cu tărie că voi fi tot timpul un copil. Şi dacă voi ajunge la 60 de ani, tot copil mă voi numi.  Mereu o să mă uit la desenele animate, pe care pe atunci nu ştiam să le preţuiesc...erau atât de frumoase, nu ca cele de acum.

Mereu voi fi copilul ăla timid, care roşeşte când te uiţi spre el, dar dacă-i dai puţină atenţie şi dacă îi zici un „Hai lângă mine/ noi", ai vrea, dar nu o să mai poţi scăpa de el.

 Voi fi tot timpul copilul ăla care crede că gândeşte matur şi de multe ori o face, lăsându-și tatăl cu „gura căscată" când zice ceva profund. Mereu voi pune întrebări la care nu o să poţi da răspuns, sau orice răspuns mi-ai da, nu mă va mulţumi.

Mereu voi prefera să mă uit la pozele pe care le-am văzut de mii şi mii de ori, decât să mă uit la televizor.

Voi fi tot timpul copilul care va vedea binele din om. Voi fi mereu copilul care nu uită că i-ai promis o bomboană dacă va dormi. Acum, bomboana s-a transformat în promisiuni de care oamenii nu se pot ține, iar asta doare.

Voi fi mereu copilul care, seara,înainte să adoarmă, îşi va ruga îngeraşul să îi vegheze pe toţi cei pe care-i iubeşte. Copilul ăsta va spune mereu „Te iubesc" când o simte şi nu-i va fi frică.  Voi fi mereu copilul care nu-i va lăsa pe cei din jur să-şi piardă copilăria. Nu voi putea adormi niciodată în copilărie, dar nici dacă sunt singură în casă. Voi avea mereu vise măreţe, pe care alţii vor încerca să le distrugă. Voi fi mereu copilul care va încerca să-ţi dea lecţii despre cum să faci bine și va continua și dacă vede că nu ai niciun chef de el.

Voi fi mereu copilul care va iubi pe oricine-i iese în cale şi dacă acel „oricine" va dispărea, copilul ăla tot îl va iubi. Voi fi copilul care niciodată nu are destui oameni în inimă şi toţi sunt bineveniţi.

Copilăria mea nu moare. Copilăria mea ia alt chip...