marți, 26 martie 2013

Fericirea



Ieri am fost puşi să vorbim despre fericire. Să spunem ce e fericirea pentru noi. A venit şi rândul meu şi nu am ştiut ce să răspund. Pardon, n-am ştiut cum să răspund în doar câteva cuvinte. E prea lungă lista şi în fiecare zi mai găsesc ceva de trecut pe ea.
Pentru mine fericirea e:
 - Atunci când mă trezesc fără să-mi sune ceasul.
 - Atunci când mă trezesc şi este cafea făcută.
 -Mirosul de cafea fierbinte.
 -Atunci când mă pot trezi pentru a vedea răsăritul, iar după ce soarele e sus, mă pot băga înapoi în pat.
 -Atunci când prima persoană pe care o văd dimineaţa îmi zâmbeşte.
 -Atunci când, dimineaţa, pot fi singură cu gândurile mele.
 -Atunci când tata încearcă să mă înveselească.
- Atunci când îi îmbrăţişez pe ai mei.
- Atunci când cineva vine şi îmi cere părerea sau are nevoie de mine.
- Atunci când ştiu sigur cine mă poate ajuta într-o situaţie anume.
- Atunci când cred că ştiu cine sunt cei de lângă mine.
- Atunci când intru în vorbă cu o persoană nouă.
- Atunci când îmi dau seama că acea persoană a început să însemne ceva pentru mine.
-Atunci când văd un fluture. Şi când el se pune pe piciorul sau pe mâna mea.
- Atunci când îmi văd bunicii zâmbind.
- Atunci când mă bat cu văru-miu.
- Atunci când frate-miu îşi face timp să-mi explice chestii de „oameni  mari".
- Atunci când, după ce am necăjit-o pe vară-mea toată ziua, la plecare mă strânge în braţe.
- Atunci când pot fotografia oameni.
- Atunci când natura se lasă fotografiată
-Atunci când, de Sus, bunicul îmi oferă inspiraţie.
-Atunci când gândul la oameni buni mă împinge să scriu ceva frumos.
-Atunci când iau o gură de Cola rece.
- Atunci când găsesc un om care îmi înţelege „filosofiile".
-Atunci când lumea mă laudă.
- Atunci când mă simt frumoasă.
- Atunci când lumea cântă şi dansează..
- Atunci când pot visa, fără să-mi fie spulberate visele.
- Atunci când pot asculta muzică de orice fel, fără ca cineva să se uite urât.
- Atunci când mă gândesc la mare.
- Atunci când la un „te iubesc!" mi se răspunde la fel.
- Atunci când oamenii vor să stea lângă mine.
- Atunci când am partener de vorbă când nu am somn.
- Atunci când îmi dau seama că durerea mă face mai puternică.
- Atunci când pot fi mândră de mine.
- Atunci când am curaj.
- Atunci când îi spun cuiva ce simt.
- Atunci când văd un bebeluş privindu-mă.
- Atunci când vara mă plimb vorbind la telefon.
- Atunci când iau o gură de apă rece de izvor.
- Atunci când ajung în vârful muntelui şi pot ţipa.
- Atunci când strâng în braţe, fără motiv, oamenii care-mi sunt dragi.
- Atunci când nu ştiu versurile și cânt pur şi simplu „ La la la".
- Atunci când îmi dau seama că nu sunt singură.
- Atunci când văd că speranţa doar s-a prefăcut că mă părăseşte.
 - Atunci când ascult Vama.
- Atunci când pot fi copil.
- Când, la sfârşitul zile, ţin o cană de ciocolată caldaă sau de ceai în braţe şi îmi reiau lectura.
- Când îi fac pe cei din jur mândri că mă cunosc ( nu ştiu câţi sunt).
- Când le pun  oamenilor un zâmbet pe faţă.
- Când cineva mă face să uit de tot prin câteva cuvinte.
- Când le sunt alături celor dragi în momentele importante  din viaţa lor.
- Când merg la teatru.
- Când mă joc cu focul.
- Când zâmbesc fără motiv.
-Când privesc în părţi diferite faţă de ceilalţi.
- Când văd că soarele a venit şi pe strada mea. Ţine de mine cât de mult va sta aici.
- Când văd în oameni ceea ce alţii nu sunt în stare.
- Când la sfârşitul zilei mă gândesc la ce amintiri am notat în agenda neuitării.
- Când ştiu că mai sunt oameni care îşi dau seama că orice lucru e motiv de bucurie.
- Când pot vedea apusul unei zile în care am zâmbit măcar o dată.
- Fericirea e acum, când îmi dau seama că lista asta poate continua şi tot nu-i voi găsi sfârşitul. 
Fericirea în câteva poze















duminică, 24 martie 2013

9 ani. Întuneric




Ce diferenţă mai e? Dacă închid sau ţin ochii deschişi azi e acelaşi întuneric. Dar totuși. încep să adorm...
Oh, bună dimineaţa copilărie!
-Bunicu? Bunicuuu!!
-E în spate! Te aștepta, îmi strigă îngerul păzitor.
-Mulțumesc! Eşti bine?
-Da! Dar tu?
Prefer să nu-i răspund și îl las în pragul uşii, gândindu-se la cât de zăpăcită devin. Ajung în spate şi îl văd, stând liniştit pe un scaun, în faţa unei mese pe care avea nişte cărţi. ..
-Bunicuuu!
Îi sar în braţe. Azi, mi-a fost dor de el mai mult ca niciodată. Dorul ăsta l-am adus cu mine şi nu-mi mai pot stăpâni lacrimile. Durerea e prea mare, fie ea a unui copil de 6-7 ani, fie a unuia de 16.
-Ce-ai păţit? Ce ţi-au făcut cei de dincolo?
-E întuneric!
-Normal, acolo e noapte!, spune el râzând
-Nu, a fost atât de întuneric şi ziua.
-A fost înnorat? A plouat?
-Oh, nu! Soarele şi-a făcut timp să zâmbească, dar sufletul mi-a fost gol, întunecat. A fost plin doar de...tine.
-Ce zi e azi?
-17...
-Şi la voi e primăvară. Hmm...nouă ani, zici?,oftă el.
-Dar... măcar de aici nu o să pleci, aşa-i?
 -Pro...
-Sşşş! Nu o spune! Ştiu că aici nu se întâmplă prea multe, dar promisiunile...bleah!
-Bine! Acum crezi că-mi poţi da drumul? 
Dau din cap în semn că nu..
-Măcar la mâini!? Mulţumesc! Acum, să-ţi ştergem ochişorii. Aşa! Şi...ce vrei să facem azi?
-Haide...haide să-l căutăm pe Făt-Frumos!
-Ia...parcă îl aveam pe aici pe undeva..
Ridică o carte de pe masă, iar coperta era plină de zmei și multe altele.
-Când încep, închide ochii.
- Dar, vreau să luptăm!
-Şi cine vrei să fii?
-Zmeul! Tu o să fii Făt-Frumos, iar îngerul păzitor, Ileana Consânzeana!
-Dacă aşa vrei...Să pornim la drum!
Şi stând la el în braţe, nu voiam să-i mai dau drumul niciodată. Am început să mergem toţi trei, pe un tărâm unde nimeni altcineva n-ar fi putut ajunge.

-Mere?, spune bunicul făcând o pauză.
-De aur?, răspund eu bucuroasă.
-Se poate....., îmi zice el, abia potolindu-şi râsul.
Şi ştiam. Ştiam sigur că viaţa n-are să înceapă până când zmeul nu va fi doborât.

joi, 7 martie 2013

Mama. Femeia



Mamă, la mulţi ani!

 Cred că, cel mai mult apreciez la femeie  puterea. E drept, femeii îi place să se joace şi depinde de tine dacă o va face tot timpul sau se va hotărî să te iubească cu tot ce e în tine. Acum, desigur, sunt fel şi fel de femei. Oricât de multe dureri de cap ţi-ar da, tu continui să o iubeşti. De ce? Numai voi ştiţi răspunsul. Da, femeia vă ţine sub papuc şi vă controlează.  Da, sunt femei extrem de geloas, dare, sunt şi femei fricoase şi de multe ori, le confundaţi. Fricoase în sensul că, sunt sigure că undeva, în lumea de-afară, este una mai bună decât ele şi puteţi oricând da peste ea, iar pentru mine asta semnifică „Toţi sunt la fel!", pentru că oricât aţi vrea să credeţi că nu veţi răni...o veţi face, chiar și fără să vă daţi seama.
Dar revenind la femeie. E puternică! Are puterea să te facă să înnebuneşti. Are puterea de a se ţine tare. Dacă zice nu, atunci „nu” rămâne. Are puterea de a te face să crezi că e cea mai fericită, chiar dacă seara plânge. Are puterea de a te face să crezi că e fată rea, când de fapt ea e timidă şi poate face şi invers. Femeia e misterioasă. Când ai impresia că ai aflat totul despre ea, stai liniştit, sunt atât de multe chestii pe care nu le vei afla vreodată. Femeia, ce-i drept, te poate face să te simţi prost, chiar dacă ea e vinovată. Cred că asta e doar vina voastră. Femeia nu se supără când îi zici un banc, care indirect se referă la ea: femeia ştie că cele mai tari bancuri vă au personaje principale pe voi. Ştiu că „Toate sunt la fel!" şi că„are balta peşte", și mai știu că aveţi impresia de multe ori că viaţa e atât de frumoasă fără o femeie în ea. Dar aşteptaţi. O să vină într-o zi femeia care o să vă facă să vă doriţi o viaţa mai lungă, doar pentru a sta cu ea. Nu vă spun cum să vă comportaţi cu o femeie şi cum să o faceţi fericită. Eu asta iubesc la voi, bărbaţii, mereu aveţi idei ieşite din comun şi faceţi nişte gesturi mici pe care le purtăm cu noi oriunde.

Mamei îi datorez totul. Dacă n-ar fi fost mama, eu n-aş mai sta acum, aici, făcând lucrul pe care-l iubesc. Mama e fiinţa care te învaţă să vezi. Mama te face să vrei să dai tot ce e mai bun din tine. Pentru mama cântai cu toată forţa la serbări, ca să audă cât de mult o iubeşti. Pentru mama îţi toceai creioanele, pentru a ieşi un desen splendid. Acum ştii că şi de-ai fi desenat o linie, tot erai micul ei pictor. Mama e cea care te ţinea şi te ţine de mână atunci când afară tună şi fulgeră. Mama e cea care ţi-a curăţat miile de julituri. Mama e fiinţa căreia niciodată nu-i vei putea mulţumi îndeajuns. Mama te învaţă să visezi şi cum să revii cu picioarele pe pământ, dar mereu te îndeamnă la visat. Mama e cea de care nu te puteai desprinde niciun minut. Acum, pleci mai des de acasă şi o laşi tu pe  ea singură, dar tot timpul te întorci. Tot timpul te gândeşti la ea. Mama e totul. Ochii mamei au fost primii pe care i-am văzut şi sunt cei mai frumoşi ochi pe care i-am văzut vreodată. Mâinile mamei sunt cele mai frumoase, pentru că sunt lovite, Sunt lovite  pentru că munceşte pentru mine şi pentru fratele meu. În braţele mamei am vărsat primele lacrimi. Mamei îi mulţumesc pentru că mi-a şters atâtea râuri de lacrimi ce păreau nesfârşite. Mamei îi mulţumesc pentru aerul pe care îl respir. Mamei îi datorez totul!
La mulţi ani, mamă! La mulţi ani, femeie!

miercuri, 6 martie 2013

Sunt un copil






      

De câteva zile am un dor nebun. Mi-e atât de dor de copilărie, de bunicu', de mine cea din trecut, de mine lângă bunicu'.  Nu ştiu de ce, dar doare dorul ăsta. Poate e pentru că imediat se fac nouă ani de când... Dar seara, când merg iar în copilărie, în vis, e atât de frumos.
Sper că nu o să fiu niciodată în doliu pentru  ă mi-a murit copilăria. Copilăria mea nu moare niciodată ci doar se schimbă. A mea, a ta, a lor...
Cred cu tărie că voi fi tot timpul un copil. Şi dacă voi ajunge la 60 de ani, tot copil mă voi numi.  Mereu o să mă uit la desenele animate, pe care pe atunci nu ştiam să le preţuiesc...erau atât de frumoase, nu ca cele de acum.
Mereu voi fi copilul ăla timid, care roşeşte când te uiţi spre el, dar dacă-i dai puţină atenţie şi dacă îi zici un „Hai lângă mine/ noi", ai vrea, dar nu o să mai poţi scăpa de el.
 Voi fi tot timpul copilul ăla care crede că gândeşte matur şi de multe ori o face, lăsându-și tatăl cu „gura căscată" când zice ceva profund. Mereu voi pune întrebări la care nu o să poţi da răspuns, sau orice răspuns mi-ai da, nu mă va mulţumi.
Mereu voi prefera să mă uit la pozele pe care le-am văzut de mii şi mii de ori, decât să mă uit la televizor.
Voi fi tot timpul copilul care va vedea binele din om. Voi fi mereu copilul care nu uită că i-ai promis o bomboană dacă va dormi. Acum, bomboana s-a transformat în promisiuni de care oamenii nu se pot ține, iar asta doare.
Voi fi mereu copilul care, seara,înainte să adoarmă, îşi va ruga îngeraşul să îi vegheze pe toţi cei pe care-i iubeşte. Copilul ăsta va spune mereu „Te iubesc" când o simte şi nu-i va fi frică.  Voi fi mereu copilul care nu-i va lăsa pe cei din jur să-şi piardă copilăria. Nu voi putea adormi niciodată în copilărie, dar nici dacă sunt singură în casă. Voi avea mereu vise măreţe, pe care alţii vor încerca să le distrugă. Voi fi mereu copilul care va încerca să-ţi dea lecţii despre cum să faci bine și va continua și dacă vede că nu ai niciun chef de el.
Voi fi mereu copilul care va iubi pe oricine-i iese în cale şi dacă acel „oricine" va dispărea, copilul ăla tot îl va iubi. Voi fi copilul care niciodată nu are destui oameni în inimă şi toţi sunt bineveniţi.
Copilăria mea nu moare. Copilăria mea ia alt chip...

După 10 ani...