În căsuța asta...

Foto: weheartit.com

În căsuța asta ai intrat fără să pui prea multe întrebări înainte. Ai văzut tu că ograda e aranjată foarte fain și erai curios de cum arată pe dinăuntru clădirea asta ruptă din poveștile spuse de bunici înainte de culcare. Nu a trecut multă vreme de când te-ai scuturat pe picioare și ai pășit cu grijă pragul ei, dar ai avut destul timp să afli câteva lucruri de bază despre ea. Cum ar fi că:

 

În căsuța asta e cu trezit devreme, asta ca să fie timp de toate, mai ales de îmbrățișări.

În căsuța asta nu se pune ibricul pe foc până nu s-a spus de vreo zece ori: „Dar mi-e atââââât de lene....”.

În căsuța asta fiecare zi liberă e ca o zi leneșă de duminică. Pentru că na, cine e atât de nebun încât să se despartă de pat, de bunăvoie?

În căsuța asta mai sunt și propuneri spontane de ieșit de sub plapumă. Ori pentru că i s-a făcut unuia dor de ducă, ori pentru că uneia îi venise cheful să se îmbrace frumos.

În căsuța asta sunt seri în care sufrageria e plină. Că se  mai adună oameni cu chef de joacă și cu poftă de clătitele mele. Sunt serile alea în care fiecare om are o piesă în mână, doar eu mă joc cu spatele tău, omul meu, pentru că mie îmi place doar să privesc joaca și să-i privesc pe ceilalți, să-mi amintesc de ce mi-e fiecare atât de drag.

În căsuța asta se asculta muzica celui care ajunge primul la boxă și apoi se strigă tare „Nu cumva să schimbi!”. Nu se schimbă, doar se dă atât de încet încât nu mai aude nimeni.

În căsuța asta sunt multe poze, peste tot. Cu doi oameni faini care privesc în aceeași direcție, sau unul spre celălalt.

În căsuța asta sunt felinare la orice colț. E lumina pe care am dus-o fiecare în lumea celuilalt când ne-am întâlnit în aceeași grădină. Și asta ne ajută să nu ne rătăcim niciodată. Pentru că nu există în toată Pădurea Fermecată vreo casă mai luminată decât a noastră.

În căsuța asta există o ușă ce dă spre curtea din spate. E veche ușa aia. E din vremuri pe care n-am apucat încă să ți le povestesc. E acolo, pe verandă, o masă pe care stau mereu două termosuri. Alea se află acolo pentru oamenii care au nevoie să poposească într-un loc în care cineva chiar vrea să-i asculte și să-i ajute să-și înece problemele într-o cană cu ceai. Termosul cu vin fiert e pentru probleme care sunt prea grele chiar și pentru umerii mei. Tu ai înțeles chestia asta și oricât de supărată aș fi, nu mă lași să uit să umplu vreun termos. Aprinzi mereu lumina de pe verandă dacă eu urc mai repede în cameră. Nu mă lași să uit că sufletul care a construit căsuța asta nu e egoist.

În căsuța asta se aude mereu zgomotul făcut de penița stiloului la întâlnirea cu hârtia. Și se lasă în fiecare noapte o scrisoare cu gândurile care nu au reușit să fie spuse cu voce tare, lângă cana ta de cafea pentru a se citi de cum faci ochi și a se zâmbi de la prima oră.