luni, 23 decembrie 2019

De dor

Foto: weheartit.com

Mi-e sufletul greu în seara asta. Am avut timp să mă opresc puțin din grijile de zi cu zi și să-mi ascult sufletul.
Sufletul plângea, așa că am început și eu să plâng cu el.
De dor.
Am urcat amândoi în camera de la mansardă, acolo unde doar eu și un Serafim avem voie să intrăm. M-am așezat pe țolul pe care l-am așezat pe podea și am început să plâng.
De dor.
De dor de cetină căzută în fiecare colț al camerei și pe hainele tatei, pentru că a băgat pomul în casă.
Am plâns acolo jos, lângă cetină.
De dor.
De dor de o pătură pe care o întindea mama pe covor ca să nu facem peste tot numai sclipici.
Am început să agăț globurile sclipitoare-n pom, plângând.
De dor.
De dor de ambalaje de bomboane goale. De dor de-un frate care-mi scria scrisorile către Moșul, fără să se gândească vreodată câtă alinare o să-mi aducă cuvintele când oi învăța să scriu.
M-am chinuit să descâlcesc instalația și când am văzut că nu reușesc, mi-era ciudă.
Și dor.
Dor de un brad împodobit de patru oameni care ascultă în fiecare an același CD cu colinde.
Am pus steaua în vârf și după ce mi-am șters o lacrimă, am început să colind. Dar a ieșit un colind-plâns.
De dor.
De dor de o blonduță care cânta întruna prin casă, pentru că îi era frică să nu uite vreun vers din colindă înainte să ajungă la prima casă.
M-am uitat pe geam și am văzut cum prin Pădure se plimbă un grup de colindători cu felinare-n mână. Am pus și eu un felinar în geam, ca să-i chem și am zâmbit printre atâtea lacrimi.
De dor.
De dor de-o gașcă de care mi-era rușine și mă ascundeam în camera mea când ne cânta la ușă. Și de dor de-o gașcă de oameni care se hotărau pe drumul spre prima casă ce-or să colinde.
Am umplut țolul cu perne. Am luat și ursul de pluș lângă mine, pentru că mi-era dor.
Dor de copilărie.
Și-am adormit așa, cu zăpada curgând  într-un  glob de cristal ce se învârtea încontinuu și cu lacrimi de dor pe obraji. 
Înainte să adorm am avut un singur gând...„las’, că mă fac eu iar mică. Și atunci să vezi Crăciunuri frumoase!”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După 10 ani...