miercuri, 15 noiembrie 2017

Te văd


Foto: weheartit.com

  

Îmi imaginez că îți dai seama din titlu dacă am scris despre tine sau e ceva din amintirile mele.
Îmi închipui că îți aprinzi o țigară înainte să deschizi textul, iar dacă nu-ți spun din prima propoziție că te-am iertat faci o pauză în care-ți torni niște whisky într-un pahar...abia după prima gură prinzi curajul necesar pentru a afla cum te văd eu după o ceartă. Văd cum te arde fiecare cuvânt așa cum mi-a ars și mie gâtul prima înghițitură de Jack din viața mea.
Te privesc cum ocolești link-ul din text care ar deschide o doină pe care am descoperit-o de curând. Dacă ai da click pe el și ai auzi vocea răsunând în boxe, ți-ai ridica ochii din laptop ca să mă privești legănându-mă prin cameră, însă tot ce ai vedea ar fi umbra copacului singuratic din fața casei tale.
Te văd ieșind pe terasă, îmbrăcat doar în tricou, la începutul iernii, sperând ca prietenii tăi buni- frigul și noaptea- să-ți spună ce ar trebui să faci.
Stai de vreo cinci minute cu telefonul în mână  și te uiți la poza cu noi, cea pe care ne-a făcut-o un prieten atunci când am ieșit prima oară la patinoar și tu ai căzut. Încerci să nu te gândești la tentativa mea de a te ajuta să te ridici și nici la cum îmi pierdusem echilibrul din cauza crizei de râs pe care mi-ai provocat-o. Nu ți-ai pus-o pe fundal de bună voie, ci ți-am setat-o eu, într-o seară în care ți-ai dat voie să copilărești și mă așteptam ca în dimineața următoare să-ți pui înapoi pe ecran cerul întunecat, dar mi-ai spus, în timp ce-ți întindeam cana de cafea, că-ți place și că te va ajuta să-ți stăpânești nervii mai ușor. Mi-ai zis că de fiecare dată când vei vedea zâmbetul ăla pur, îți vei aminti să-i mulțumești Domnului că a fost atent când ai făcut o faptă bună și pentru aia a considerat că m-ai merita în viața ta. Nu mă suni pentru că știi că în loc să auzi cum mi se așează zâmbetul pe buze, vei auzi o lacrimă ce nu are voie să se prelingă pe obraz....sau ai auzi doar o tanti care ți-ar spune că ai accesat ceva...
Te văd cum iei în fugă un hanorac din cuier și te urci în mașină, mințindu-te că vei da câteva ture aiurea, dar dacă i-ai dezlipi gura sufletului, l-ai auzi cum râde de tine și ți-ar spune că tot în față la mine vei ajunge.
Nu știi nici tu de ce naiba ai dat play piesei pe care mi-o trimiți mereu când suntem departe unul de celălalt, iar eu nu mă simt prea bine din punct de vedere sufletesc. Te văd trăgând pe dreapta după ce ai auzit versul meu preferat și încerci să-ți amintești o rugăciune, ca să trimită cel de Sus niște fulgi, pentru că știi că doar asta m-ar putea scoate din casă fără să am o privire dezamăgită.
Te văd cum faci pași nesiguri prin curte și te așezi pe scările din fața ușii, fiind convins că nu voi coborî și că voi stinge toate luminile, iar atunci când ies din casă nu-mi auzi mișcările, pentru că au prins putere niște gânduri multe prea îndepărtate și întunecate.
Sunt lângă tine și îmi așez capul pe umărul tău în așa fel încât să-mi poți atinge fruntea cu buzele și oftezi când o faci. Oftezi ușurat și atunci când îți sărut mâna și-ți dau de înțeles că totul va fi bine. Te-am iertat, doar că n-ai știut să citești printre rânduri..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După 10 ani...