Te-aș urî...

Foto: weheartit.com

  

Mi-ai spus „Sper să nu mă urăști”, în timp ce zâmbeai prin telefon, știind că nu sunt atât de puternică încât să pot urî. Ai dreptate, deocamdată nu te pot urî, dar aș face-o...

Te-aș urî, pentru că atunci când ne-am cunoscut eram cu tălpile într-un bazin de frici. M-ai luat de-acolo, făcându-mă să cred că fricile alea nu mă vor mai atinge vreodată. De-aș fi știut că tu de fapt așteptai momentul potrivit pentru a mă arunca într-un ocean...

Te-aș urî pentru că ai fost cel mai atent la cuvinte. Te-ai îmbrăcat în ele și ai devenit haiducul despre care am vorbit atâta, iar la sfârșit ai luat haina cu tine, lăsând-o undeva ascunsă în pădure ca să n-o pot găsi. Mi-ai furat basmele și pentru asta nu te pot ierta.

Te-aș urî pentru că trebuie să-mi dau jos brățara preferată, căci prin ea îți simt mâna într-a mea și mă arde...

Te-aș urî pentru că trebuie să țin foarfecele ascunse, altfel ar trebui să-ți înapoiez doar bucăți din hanorac.

Te-aș urî pentru că mi-ai transformat a doua casă într-un oraș în care mi-e frică să intru, căci durerea m-ar ține pe loc. Sau mi-e frică de faptul că voi începe să merg amuzant, ca atunci când am reușit să te fac să râzi.

Te-aș urî în locul oamenilor pe care nu-i voi putea ajuta doar pentru că mi-ai luat încrederea și ai aruncat-o într-un lac.

Te-aș urî pentru saltul ăla grațios pe care l-ai făcut peste zidurile mele. M-ai făcut să cred că ai venit  să mă ajuți să le dărâm, dar tu erai acolo ca să-mi aduci cărămizi noi și să mă lași să fac zidurile mai înalte, mai puternice.

Te-aș urî pentru cât de bine te-ai jucat cu cele mai importante două cuvinte. M-ai făcut să le leagăn pe brațe în fiecare seară, doar ca să mi le smulgi într-o dimineață și să le calci cu bocancii tăi murdari.

Te-aș urî pentru că ai aruncat cana preferată spre peretele de care mi-era lipit sufletul, iar în loc să se spargă cana, mi s-a făcut țăndări sufletul. Mi-ai lăsat la plecare o lopată care urma să-i sape mormântul.

Te-aș urî pentru că de fiecare dată când ceasul îmi arată 00:00, îmi simt sufletul zvârcolindu-se sub mormânt. Cum e să ai pe conștiință distrugerea unui suflet curat?

Te-aș urî, căci ești atât de norocos încât ai primit cel mai frumos dar: nemurirea. Ai avut norocul ca o scriitoare să te considere demn de a fi un personaj.

Te-aș urî, dar acum sunt în stare doar să mă urăsc pe mine, căci mi-am permis să cred în ceea ce știam că nu ar trebui.

Te-aș urî, dar n-o pot spune cu voce tare. Atunci când încerc, buzele mele încep să rostească o rugăciune...pentru tine.