Mai era foarte puțin și urma să ne spunem la revedere. Mi-era dor de tine,
deși erai încă în fața mea. Stăteam îmbrățișați și încercam să omorâm un dor
care începea să crească. Aveam în ochi două lacrimi ce nu îndrăzneau să cadă;
oftam de zece ori pe minut și aveam amândoi un calendar cu o dată încercuită.
Mă gândeam dacă ți-am cerut vreodată ceva. Te-am rugat să mă ierți dacă ți-am
cerut prea multe, iar de ți-am cerut puțin, urma să mai vreau un lucru înainte
să-mi trimit dorințele la culcare.
Voiam să-mi împrumuți, până la
reîntâlnire, un hanorac (bine, ești conștient că nu-l vei mai primi niciodată
înapoi). Iar tu îl aveai deja pregătit în portbagaj, de parcă sufletul meu ți-a
făcut o vizită, fără să știu, și ți-a spus: „Uite ce ar face-o fericită...”
Un hanorac pe care să-l îmbrac în
diminețile în care mă încăpățânez să mă trezesc deodată cu soarele. Iar pentru
că nu-mi voi putea lipi fruntea de buzele tale, îmi voi pune gluga-n cap.
Sau să-l iau pe mine în diminețile în care dorm prea mult și în timp ce îmi
torn cafea în cană să mă îmbrățișeze parfumul tău, care se chinuie să se mai
simtă.
Un hanorac pe care să-l fac pernă atunci
când mă întind pe iarbă sau mă uit la seriale, pentru că nu ești lângă mine să-mi
odihnesc capul pe umărul tău.
Un hanorac ale cărui buzunare să le
golești de șervețele și bonuri fiscale și să-i pui, în buzunarul stâng,
bomboane pentru momentele în care mă apucă pofta de dulce și nu mă poți suna să-mi
spui că de nu cobor mai repede se topește ciocolata.
Unul pe care să-l iau în spate atunci când
citesc seara pe terasă. Știi că mi se face frig imediat după ce apune soarele.
Un hanorac care să mă țină în brațe atunci
când ești departe și în preajma mea sunt doar cupluri.
Un hanorac cu ale cărui mâneci să-mi
șterg lacrimile de dor, care curg după ce am terminat de vorbit la telefon.
Un hanorac care să aibă, în buzunarul
drept, vise pe care să le citesc atunci când mă întâlnesc cu îndoielile iar tu
nu ești lângă mine să mă gâdili și să-mi oferi siguranță. Să fie buzunarul
drept pline de „ O să...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu