Două cuvinte

Foto: weheartit.com

Am impresia că spunem cuvintele astea două prea cu ușurință. Că nu le cunoaștem adevărata putere. Nu realizăm că odată rostite, sufletul cuiva devine mai vesel, schimbându-i-se întreaga lume. Dar pe de altă parte, ele pot răsturna o călimară cu cerneală neagră peste tabloul vieții cuiva, distrugând astfel vise și curcubee, doar pentru că a fost spus prea devreme, ori prea târziu. Sau i-a fost spus cuiva care e surd când vine vorba de iubire, sau unei persoane care știe doar să fugă de ea.

Sunt oameni pe care cuvintele astea îi sperie.

Poate sunt doar eu nebună și oricum nu prea înțeleg treaba asta cu dragostea. Dar eu când simt că cineva începe a-mi fi drag și am instinctul să-i fac un culcuș în casa sufletului, nu încep să arunc cu „te iubesc”-uri în stânga și dreapta, ci îmbrac cuvintele în niște haine mai lejere, care să-i permită sufletului să se miște după placul lui, dar care totuși să-l facă să înțeleagă că vreau să-i fie bine. Hainele astea arată cam așa:

  -Îţi mulţumesc că ești!
 -Ce om bun ești?

  -Îţi mulţumesc că mă asculţi.

  -Îţi mulţumesc că mă suporți.

  -Mulţumesc!

  -Dacă vrei, tăcem împreună!

  - Mai povestește-mi! Ce voce frumoasă ai!

  -Luna te place mai mult decât pe mine. Uite, ție îți zâmbește mai des.

 -Hai să fugim în lume!

-Mergem la mare, doar dacă mă asiguri că nu mă vei arunca în ea!

-Mai stai cinci minute!

-Peste câțiva ani, o să...

-Hai, iartă-mă. Știi că voiam doar să te necăjesc!

-Băi, eu nu cred că se mai găsesc persoane așa faine ca tine!

-Sunt atât de recunoscătoare că mi-ai bătut la ușa sufletului, purtând un zâmbet larg!

-Sunt măndră de tine!

-Pot să te sun?

-Vrei să fac eu cafea azi?

-Deci îți place cana mea? Ahaaam...și zici că ți-ar plăcea și ție una? Ia-o!

-Șiiii...ce-ai mâncat azi?

-Ah, ieși? Cum e afară? Răcoare? Și ce haine ai pe tine??

-Mi-e dor de tine!

-Azi am văzut o chestie care sigur ți-ar plăcea!

-Nu pleca!

Un „Te iubesc" poartă cu el mii de plimbări în ceas de seară. Certuri din cauza geloziei. Poartă cu el un sentiment puternic de copilărie pe care nu vrei să-l pierzi, planuri pe care ştii sigur că nu le vei pune în aplicare, dar totuși ţi le faci. Poartă cu el mii de priviri în slow-motion, bătăi de inimă accelerate şi mereu duce cu el un sentiment de frică.