Ascultă liniștea

   



       

Opreşte-te puţin şi ascultă liniştea! Îți permiți câteva clipe să faci asta?

Opreşte-te din a te plânge că iar a sunat alarma şi ascultă-ţi respiraţia. Ai auzit-o? Ştii ce înseamnă asta? Da, eşti viu şi tu continui să te plângi. De ce?

Dacă te opreşti un minut în mijlocul oamenilor, faci o greşeală. O să auzi sunete de lanţuri târâite pe asfalt. Cum ce lanţuri? Păi normal că nu le vezi, nu vezi nici sufletele legate de ele. Suflete ce sunt trase de noi doar pentru că nu vor să plece. Am încercat să le dăm drumul, dar când le-am eliberat au pus iar stăpânire pe noi şi a fost greu şi dureros până am reuşit să le legăm iar. Acum le simţim ca pe o greutate pe care trebuie să o ducem în spate şi nu ştim cum să scăpăm de ea.

Ce e? Te doare spatele? Ştiu! Mai ţii minte de ce l-ai legat? Nu? Stai liniştit, nu eşti singurul. L-ai legat pentru că cerea prea multe şi atunci când nu-i puteai oferi ceva, nu te simțeai bine.

Dar, tu ştii că e doar vina ta? Tu ai ales să-i asculţi cerinţele în loc să vezi ce e cu adevărat important. Când a fost ultima oară când ai zâmbit pentru că îţi place melodia care te trezeşte? Când e ultima oară când, atunci când te-ai dat jos din pat şi te-ai întins, ai zâmbit? Când ţi-a venit ultima oară să cânţi cu voce tare  melodia care ți se auzea în căști, în timp ce trotuarul era plin de lume? Când ai închis ochii şi ai visat că eşti la mare atunci când îţi îmbrăţişezi cel mai bun prieten? Când te-ai bucurat ultima oară de priviri pe furiş fără să te gândeşti  dacă vă veţi mai vedea vreodată? Când le-ai zâmbit ultima oară stelelor? Când i-ai spus unui răsărit/ apus un: „Mă bucur să te văd şi azi!" ultima dată?  Când ai fugit ultima oară pe un câmp  doar pentru că ai putut?  Când te-ai gândit ultima oară la ce ai şi nu la ce nu ai? Când a fost ultima oară când ți-ai spus „azi nu există consecințe”?  De când nu ai mai scos capul pe geamul mașinii  ca să țipi într-un tunel? Iar întrebarea cea mai importantă e: când i-ai spus ultima oară sufletului să-și dorească  astfel de lucruri?

Da, sufletul tău cerea lucruri dureroase, prea mari, pentru că tu visai doar la asta! Nu-ți spun să încetezi din visare, ci doar să visezi în aşa fel încât să fii capabil să-ţi poţi îndeplini visele, iar restul, lasă-le în voia sorţii. Dacă visele ţi se vor îndeplini, înseamnă că aşa trebuia să se întâmple. Dacă nu ţi s-au îndeplinit, înseamnă că ai primit lucruri mult mai bune!

E mai linişte, aşa-i? Te cred! Acum eşti doar tu chinuindu-te să-ţi dezlegi sufletul. Nu te grăbi, ia-o încet şi o să reuşeşti! Când vei începe să faci un lucru din cele spuse mai sus, care-ți vor gâdili sufletul, vei simți cum greutatea lanțului nu va mai fi atât de grea. Ușor-ușor, se va transforma într-o sfoară, iar mai târziu într-un fir de iarbă pe care-l vei sfărâma cu talpa ta și-ți vei elibera astfel sufletul.