Argatu'...iar!

Sau despre cum e să mergi singură în club, pentru că nimic nu te poate opri din a-ți vedea haiducul favorit.

 Scriu asta la 10 minute trecute de când am ajuns în liniștea camerei. În mine nu mai e liniște...și de unde somn? Trebuie să scriu tot ce am simțit și dacă dimineață textul e tot aici, înseamnă că nu am visat.

Ce faci după ce ajungi de la un concert marca Argatu'? Dai să sune-n căști muzica lui, normal. Căci sufletul tău nu s-a săturat. Și nu o să se sature vreodată. Ei da, sufletul meu rătăcit, ghici unde era? Exact! În mulțime, făcându-și loc lângă Argatu’. Am impresia că în tot timpul în care am plâns eu că sufletul meu e dus departe, el era de fapt cu suflețelul Argatului și învăța să cânte la fluier...da, deja visez prea mult.

Îmi vine să râd de mine. Mă uitam ciudat când vedeam pe net vreo fată la un concert oarecare care începea să se piardă în fața artistului, acum mă uit ciudat la mine. Pentru că picioarele nu mai erau ale mele în clipa în care s-au dus spre el. O fi râs și Argatu de mine, sunt sigură. Dar ce mai contează? Am fost „fata cu textul de anul trecut” și asta e ceea ce mă va face să dorm bine o bună bucată de vreme.

Cred că în momentul în care a urcat haiducul la butoane, sufletele celor prezenți au început să deseneze motive tradiționale înăuntrul lor. Și au ținut strâns creionul, apăsând cât de tare puteau...să nu uite stăpânii de unde vin și cât e de important folclorul și cât e de frumos neamul nostru! „Folclorul e oxigen pentru un popor astmatic!” - eu asta mi-am țesut pe ia sufletului.

Înconjurată de oameni... și totuși eu eram departe. Aveam impresia că sunt doar eu, întinsă pe iarbă în fața stâncii care mi-a însoțit copilăria, cu Argatu' undeva într-un copac de unde cântă din fluier. Dar nu-mi cântă doar mie, ci le cântă brazilor ca să-i ducă cântecul cât mai departe.

E frumos să auzi „Foarte tare bluza ta/ Bate palma pentru ie/ Frumos din partea ta.” de la oameni care nu te cunosc, dar iubesc aceeași muzică și îți dai seama că vă curge același sânge pur de român prin vene. Da, am mers în club cu ia…pentru că și acasă o scot din dulap mereu când se aude Argatu’ în difuzor. Argatu te duce la origini!

Aș vrea, haiduc Argatu’, să-mi dezvălui secretul: la ce vrăjitor te-ai dus de ți-a dat atâta putere? Da’ ce vorbesc eu de vrăji...ție clar ți-a atins Dumnezeu degetele și a știut că tu vei fi acela care va face românul să-și aducă aminte cine e, atunci când are nevoie.

Mulțumesc că iubești oamenii! Și tot ce faci e plin de dragoste! Mulțumesc că m-ai făcut să simt! Mulțumesc că ai făcut Sibiul să răsune! Mulțumesc, căci n-am mai plâns de mult de atâta drag, de fericire și de liniște! Și mulțumesc celui de Sus că mi-a făcut drum spre tine! Mulțumesc haiduc, suflet, artist, om Argatu'!

Volumul IV e așteptat!