Argatu'...iar!

Sau despre cum e să mergi singură în club, pentru că nimic nu te poate opri din a-ți vedea haiducul favorit.

 Scriu asta la 10 minute trecute de când am ajuns în liniștea camerei. În mine nu mai e liniște...și de unde somn? Trebuie să scriu tot ce am simțit și dacă dimineață textul e tot aici, înseamnă că nu am visat.

Ce faci după ce ajungi de la un concert marca Argatu'? Dai să sune-n căști muzica lui, normal. Căci sufletul tău nu s-a săturat. Și nu o să se sature vreodată. Ei da, sufletul meu rătăcit, ghici unde era? Exact! În mulțime, făcându-și loc lângă Argatu’. Am impresia că în tot timpul în care am plâns eu că sufletul meu e dus departe, el era de fapt cu suflețelul Argatului și învăța să cânte la fluier...da, deja visez prea mult.

Îmi vine să râd de mine. Mă uitam ciudat când vedeam pe net vreo fată la un concert oarecare care începea să se piardă în fața artistului, acum mă uit ciudat la mine. Pentru că picioarele nu mai erau ale mele în clipa în care s-au dus spre el. O fi râs și Argatu de mine, sunt sigură. Dar ce mai contează? Am fost „fata cu textul de anul trecut” și asta e ceea ce mă va face să dorm bine o bună bucată de vreme.

Cred că în momentul în care a urcat haiducul la butoane, sufletele celor prezenți au început să deseneze motive tradiționale înăuntrul lor. Și au ținut strâns creionul, apăsând cât de tare puteau...să nu uite stăpânii de unde vin și cât e de important folclorul și cât e de frumos neamul nostru! „Folclorul e oxigen pentru un popor astmatic!” - eu asta mi-am țesut pe ia sufletului.

Înconjurată de oameni... și totuși eu eram departe. Aveam impresia că sunt doar eu, întinsă pe iarbă în fața stâncii care mi-a însoțit copilăria, cu Argatu' undeva într-un copac de unde cântă din fluier. Dar nu-mi cântă doar mie, ci le cântă brazilor ca să-i ducă cântecul cât mai departe.

E frumos să auzi „Foarte tare bluza ta/ Bate palma pentru ie/ Frumos din partea ta.” de la oameni care nu te cunosc, dar iubesc aceeași muzică și îți dai seama că vă curge același sânge pur de român prin vene. Da, am mers în club cu ia…pentru că și acasă o scot din dulap mereu când se aude Argatu’ în difuzor. Argatu te duce la origini!

Aș vrea, haiduc Argatu’, să-mi dezvălui secretul: la ce vrăjitor te-ai dus de ți-a dat atâta putere? Da’ ce vorbesc eu de vrăji...ție clar ți-a atins Dumnezeu degetele și a știut că tu vei fi acela care va face românul să-și aducă aminte cine e, atunci când are nevoie.

Mulțumesc că iubești oamenii! Și tot ce faci e plin de dragoste! Mulțumesc că m-ai făcut să simt! Mulțumesc că ai făcut Sibiul să răsune! Mulțumesc, căci n-am mai plâns de mult de atâta drag, de fericire și de liniște! Și mulțumesc celui de Sus că mi-a făcut drum spre tine! Mulțumesc haiduc, suflet, artist, om Argatu'!

Volumul IV e așteptat!

Bariera

Foto: weheartit.com

Azi nu-ți mai scriu ție, ci sufletului tău. Te rog să-l lași singur să citească, să nu-l zăpăcești cu mișcările tale nervoase prin cameră sau să-l sâcâi cu o privire dojenitoare. Ieși din curte și aleargă. Pentru câteva clipe nu te mai grăbi să tragi concluzii și lasă-mă să-l cert fără să știi motivul. Abia după ce a citit, îți poți lăsa mintea și orgoliul să-i șteargă memoria. Nu ți-am cerut până acum lucruri deosebite și de ți-am cerut prea multe, mai e loc de o dorință.

Așa că du-te și învață să ai răbdare, căci eu nu te-am putut învăța.

Dragul lui suflet,

De astăzi pun barieră, pentru că tu nu ești capabil să vezi când ai trecut linia.

Nu m-a pus niciuna dintre ele să-ți scriu, nici cea care te iubește (inima) și nici cea care te urăște (mintea). Îți scriu eu, care sunt la mijloc. Eu, cea care s-a săturat să încerce să-și trezească inima, cu speranța că poate-poate începe să te vadă cum ești. Se trezește înaintea mea, plină de energie și începe să-mi turuie despre tine.

M-am plictisit de aceleași certuri în fiecare seară, de mintea care-ți exagerează răutatea și de inima care te idolatrizează. Nu mai pot să tac. Urlu în fiecare noapte, dar ele nu mă aud, cerbii nu mă înțeleg, iar deținătorul tău tace de parcă i-a lipit cineva buzele. Eu cui să-mi zic of-ul? Mie cine îmi toarnă apă să mă spăl pe ochii și cine mă ajută să iau decizii bune?

Dacă ar fi prietenul tău aici, adică sufletul meu care s-a despărțit de noi, te-ar scutura sau te-ar obliga să fii bun.  Dar eu nu-mi permit să te scutur, căci inima și-ar încuia ușa, și-ar închide obloanele până s-ar usca..iar mintea fără inimă n-o să mai fie sănătoasă. Să te oblig? Cum aș putea? Mi-ai râde în față răutăcios și mi-ai zice că știi tu ce faci (cu accentul tău de badboy), pentru că încă n-ai curajul să-ți dai masca jos. Tu nu ți-ai dat seama că teatrul s-a închis, că e timpul să-ți lași jacheta de piele pe scenă și să-ți iei papucii de casă, să bați la ușa stăpânului tău și să-ți dea voie să bei o bere cu picioarele în râu, în timp ce aprinde focul de tabără pentru mine?

Și râzi iar de ce ai citit mai sus, dar parcă nu mai e râsul tău. Sper. Poate mă înșel. Poate că ești un actor atât de bun, încât m-ai băgat în ceață și totul e așa cum ai vrut de la început. Dar te rog, te rog,cu toată puterea care mi-a mai rămas, dacă așa stă treaba, du-te și joacă în altă parte.

Te rog, nu-i mai da voie inimii mele să-ți calce cămășile, în timp ce tu le calci în picioare pe-ale ei. Îți voi călca eu cămășile pentru ultima dată și ți le voi împacheta, doar să nu-i mai zâmbești inimii în felul tău. Te rog,  n-o mai lăsa să facă stelele să plângă cu doinele ei în serile în care tu ai uitat să fluieri ca să-i dai de știre că ești bine. N-o mai lăsa să nu doarmă doar  pentru că vrea să citească povești de dragoste și să-și noteze lucruri pe care să le faceți împreună.

Dar, dacă nu m-am înșelat și ești copilul lovit care vrea să se dea mare că el nu simte durerea, lasă-ți stăpânul să te demachieze, lasă-l să te înnoiască și hai la cea care te adoră. Vino și scutură-i cămășuța de praf și pieptănă-i părul cu blândețe. Hai, învelește-o și veghează-i somnul și nu-i da drumul la mână atunci când strânge prea tare, căci asta înseamnă că te visează plecând. Haide cu mine în pod să-ți dau sacul cu vorbe, pregătit pentru poveștile pe care le veți scrie împreună. Vino și fă pace cu mintea, demonstrându-i că nu e totul cum crede ea.

Vino, oricare ar fi hotărârea ta. Doar, te rog, fă-o repede. Căci se dărâmă totul în mine și vreau să știu dacă mă apuc de reconstruit, ori pot să mă ascund sub ruine..