 |
| Picture: Pinterest |
Te trezești și vezi firicelul de lumină care încearcă să-ți intre în cameră pe sub draperiile trase și zâmbești. Te miri puțin de zâmbetul ăsta. Nu mai ții minte când te-ai trezit ultima oară fără să te gândești la lista de „to do”, ci doar ai fost recunoscătoare că te-ai trezit.
Te uiți la ceas și realizezi că ai o grămadă de timp. Stai puțin pe gânduri și-ți dai seama că ai, de fapt, o grămadă de timp să faci lucruri pentru tine.
Îți bei cafeaua fără să fii pe grabă. Cafeaua trebuie savurată, ți-ai adus tu aminte. Cafeaua e momentul tău cu tine, te gândești tu stând pe balconul plin de lumină, în poziție de meditație. Nu meditezi la nimic, spui doar „Doamne, ce zi frumoasă!”. Cred că ăsta e felul tău de a-ți arăta recunoștiința că e încă o zi din viața ta în care soarele te mângâie.
În ceașca care e acum goală, citeșticeva. E ceva ce vrei să împărtășești și cu altcineva. Pui pus mâna pe telefon și începi să le scrii prietenilor tăi cei mai buni. „Eu merg la mare. Mai vine cineva? Fac eu cinste cu benzina și cafeaua de pe drum!”. Răspunsurile vin repede „Nu știu dacă să fiu entuziasmată sau super îngrijorată, dar vin”/ „Eu nu pun p-rea multe întrebări, ca să nu te răzgândești. Sunt gata de plecare!”.
Conduci spre mare și privești în dreapta ta, apoi pe bancheta din spate. Îți amintești cât de mult îi iubești pe oamenii ăștia. Oamenii care ți-au dezinfectat rănile și sufletul. Care te-au lăsat să-ți lingi singură durerile când le-ai cerut lucrul acesta. Dai mai tare piesa care începe să se audă din boxe. „Stay in the moment”, cântă fata din radio și realizezi că n-ai mai fost demult aici. Aici unde îți auzi inima bătând și atât.
Te-ai pierdut de atâtea ori în mii de griji. În grija zilei de mâine. În grija de ce o să zică lumea. În grija de a fi atentă la ce mănânci. În grija de ce o să te faci fără el. Îți promiți, în momentul ăsta în care ieși de pe autostradă, că o să faci zilnic exercițiul ăsta: să fii prezentă acum. Să fii atentă doar la cum îți bate inima și să nu mai auzi alte zgomote interioare.
Parchezi mașina și fugiți toți trei spre nisipul care strigă către mare numele vostru. Îți privești cei mai buni prieteni cum se bucură de momentul ăsta. Momentul ăsta în care tălpile lor se întâlnesc cu apa puțin prea rece. Îți dai seama că nu ai uitat doar să fii prezentă pentru tine, ci și pentru ei. Ei n-au nevoie decât să fii și să dai din cap înțelegătoare din când în când. Dar să fii aici, nu cu gândul în ani viitori și griji nefolositoare.
Te așezi pe prosopul plin de nisip și dai play piesei care a cântat și în mașină. „Stay in the moment”. Poate că asta va deveni mantra ta. Nu, de fapt, devine chiar acum. În momentul ăsta în care te întinzi să te bronzezi puțin și spui „Doamne, mulțumesc pentru acum!”.
Te uiți la ceas și realizezi că ai o grămadă de timp. Stai puțin pe gânduri și-ți dai seama că ai, de fapt, o grămadă de timp să faci lucruri pentru tine.
Îți bei cafeaua fără să fii pe grabă. Cafeaua trebuie savurată, ți-ai adus tu aminte. Cafeaua e momentul tău cu tine, te gândești tu stând pe balconul plin de lumină, în poziție de meditație. Nu meditezi la nimic, spui doar „Doamne, ce zi frumoasă!”. Cred că ăsta e felul tău de a-ți arăta recunoștiința că e încă o zi din viața ta în care soarele te mângâie.
În ceașca care e acum goală, citeșticeva. E ceva ce vrei să împărtășești și cu altcineva. Pui pus mâna pe telefon și începi să le scrii prietenilor tăi cei mai buni. „Eu merg la mare. Mai vine cineva? Fac eu cinste cu benzina și cafeaua de pe drum!”. Răspunsurile vin repede „Nu știu dacă să fiu entuziasmată sau super îngrijorată, dar vin”/ „Eu nu pun p-rea multe întrebări, ca să nu te răzgândești. Sunt gata de plecare!”.
Conduci spre mare și privești în dreapta ta, apoi pe bancheta din spate. Îți amintești cât de mult îi iubești pe oamenii ăștia. Oamenii care ți-au dezinfectat rănile și sufletul. Care te-au lăsat să-ți lingi singură durerile când le-ai cerut lucrul acesta. Dai mai tare piesa care începe să se audă din boxe. „Stay in the moment”, cântă fata din radio și realizezi că n-ai mai fost demult aici. Aici unde îți auzi inima bătând și atât.
Te-ai pierdut de atâtea ori în mii de griji. În grija zilei de mâine. În grija de ce o să zică lumea. În grija de a fi atentă la ce mănânci. În grija de ce o să te faci fără el. Îți promiți, în momentul ăsta în care ieși de pe autostradă, că o să faci zilnic exercițiul ăsta: să fii prezentă acum. Să fii atentă doar la cum îți bate inima și să nu mai auzi alte zgomote interioare.
Parchezi mașina și fugiți toți trei spre nisipul care strigă către mare numele vostru. Îți privești cei mai buni prieteni cum se bucură de momentul ăsta. Momentul ăsta în care tălpile lor se întâlnesc cu apa puțin prea rece. Îți dai seama că nu ai uitat doar să fii prezentă pentru tine, ci și pentru ei. Ei n-au nevoie decât să fii și să dai din cap înțelegătoare din când în când. Dar să fii aici, nu cu gândul în ani viitori și griji nefolositoare.
Te așezi pe prosopul plin de nisip și dai play piesei care a cântat și în mașină. „Stay in the moment”. Poate că asta va deveni mantra ta. Nu, de fapt, devine chiar acum. În momentul ăsta în care te întinzi să te bronzezi puțin și spui „Doamne, mulțumesc pentru acum!”.
