 |
| Foto: weheartit.com |
Mă uit în sus și-mi văd Luna. Simt nevoia să vorbesc cu tine, dar a trecut ceva vreme de când nu mai am dreptul ăsta. Îmi amintesc cât de mult o admirai tu altădată și sunt sigură că n-ai uitat de ea. Așa că-i spun ei, pentru a nu știu câta oară, tot ce nu-ți pot spune ție:
Tu ai reușit să o găsești pe ea în timp ce eu încercam să nu mai
visez că, într-o zi, îmi vei deveni el.
Cum ai reușit? Zi-mi și mie? Stau de ceva
vreme în același loc în care m-ai lăsat și nu mă pot urni din loc. Îți mai ating
uneori urmele pe care le-ai lăsat în pământ atunci când ai plecat. Mai caut câteodată întrerupătorul și verific dacă a mai rămas vreo licărire din toată
lumina aia pe care mi-ai adus-o cât timp eram noi în bula pe care am
construit-o singură în jurul nostru. Dar tu ai știut mereu că e una invizibilă, nu? Știai
de la început că poți să-ți găsești ieșire din ea oricând aveai chef și asta
ai și făcut. Oare ai știut și că eu voi uita cum să ies de-acolo și că oriunde
m-aș duce, aș avea și „zidul” ăsta cu mine? Nu, nu vreau să știu răspunsul.
Vreau să te păstrez bun. Vreau să cred că aveai încredere că
sunt puternică și că o să învăț să merg în orice direcție vreau, liberă. Și de
ce ai fi crezut altceva? Nu ți-am dat niciodată de înțeles că aș fi fragilă. Nu? Am fost întotdeauna fata aia care era toată un zâmbet atunci când era lângă tine și accepta mereu puținul pe care i-l ofereai. Am fost mereu fata aia care nu se plângea de nimic... asta până când ajungeam între pereții mei.
Nu mai contează astea acum, a trecut ceva timp și s-a așezat o grămadă de praf peste povestea aia, peste cutia pe care scria „prietenia noastră” și peste bula asta de care mă mai izbesc din când în când. Dar totuși, zi-mi și
mie! Te rog! Spune-mi pe ce drumuri ai luat-o ca să ajungi unde ești acum.
Zi-mi cum ți-ai convins inima că ești pregătit pentru o zână bună, care să te
facă mai fericit decât te-am văzut vreodată. Împărtășește-mi secretul tău și zi-mi cum ai reușit să dobândești într-atât de multă iubire de sine încât să fii în stare să iubești și pe altcineva. Spune-mi, cui i-ai dat șpăgi la
departamentul „Destin” de ți-a adus
pe cineva atât de potrivit pentru tine și zi-mi, te rog, că te-ai întâlnit
acolo cu un om care are mult mai multe becuri decât ai avut tu vreodată, că mi-ai văzut omul și că o să fiu bine.
Ah, mai spune-mi unde ai lăsat briceagul ăla care ți-a tăiat ieșirea din bulă. Vreau să ies cu totul de aici, nu mai vreau să rămân fără aer atunci când îmi mai fuge gândul la tine, ci aș vrea să pot zâmbi cu inima ușoară și recunoscătoare pentru tot.
