Parfumul dragostei

Foto: Bogdan Pițigoi

   

M-am gândit astăzi la cum miroase iubirea. Și cum mergeam tiptil, ca să nu deranjez primăvara și să plece, i-am simțit parfumul.

Îmi pare că dragostea miroase a cafea scăpată pe aragaz, pentru că eram ocupați să ne sărutăm.

Îi simt mirosul de bebeluș, pentru că de fiecare dată când întâlneam ochii unui prichindel pe stradă ne opream să vorbesc cu el. Dar tot pe tine te plăceau copiii mai mult.

Îmi miroase a rouă abia așezată pe un fir de iarbă. Ca atunci când am pierdut o noapte întreagă vorbind despre tot nimicul din lume și cea care ne-a spălat ochii a fost roua, în timp ce Soarele ieșea din nori și se transforma într-o pătură călduroasă.

Simt parfumul specific pozelor vechi, de atunci de când mama ta a scos o cutie plină cu ele, iar eu am insistat să mă uit la fiecare în parte și tu îmi zâmbeai cu drag atunci când vedeai că strâng la piept pozele care-mi plăceau cel mai mult.

E o mireasmă de emoție în aer și simt parfumul pe care-l purtai atunci când ți-am dat puțin curaj dintr-al meu și ai făcut cunoștință cu tata.

Vine din bucătărie mirosul primei porții de cartofi prăjiți pe care ți-am gătit-o.

Am pe limbă aroma de căpșune a șampaniei pe care am băut-o la primul Revelion petrecut împreună. Mi-aduc aminte de seara aia în care ne-am certat urât și ai plecat; am în nări mirosul de bere amestecat cu cel de țigări de pe hainele tale, de când te-ai întors cerându-ți iertare că ai trântit ușa în urma ta și că ai lăsat ceaiul de tei să-mi „șteargă” lacrimile în loc s-o faci tu. N-am să uit niciodată minunatul odor al clătitelor pe care mi le-ai făcut în dimineața următoare.

Mă înțeapă nasul de la mirosul benzinei de când am mers la mare doar ca s-o îmbrățișăm în fugă.

Mă înconjoară mireasma cernelii pe care am consumat-o scriindu-ți scrisori pe care le vei găsi în fundul valizei atunci când vei pleca și nu vom mai fi unul. Cerneala care a scris tot ce nu am avut curaj să-ți zic în fiecare zi, pentru că mi-era teamă că erau lucruri prea copilăroase

Mă înec din cauza fumului ce vine dinspre focul pe care l-ai pregătit pentru a arunca lucrurile primite de la mine. Îmi miroase a cafeaua care ți-a șoptit ceea ce ți-am urlat eu înainte să ieși pe ușă și să tragi geamantanul după tine: „Să nu mă uiți. Nu mă arunca, nu mă arde! Scrie-mă ca pe o poveste pentru copii, în care o fetiță jucăușă și nehotărâtă s-a rătăcit...și dă-i un final fericit, în care fata găsește drumul cel bun.”

Simt parfumul dulce al florilor de câmp din care nepoata ta își face o coroniță, în timp ce-ți șade pe genunchi și-i citești scrisorile primite de la mine, în timp ce te citești- căci eu te-am construit ca fiind cel mai minunat erou pe care o poveste l-a avut vreodată.

Scrie-mă frumos...crează-mi un parfum cu esență de tinerețe, care să te facă să închizi ochii și să zâmbești atunci când îl simți în aer.