Alege!

Foto: wheartit.com

  

      

Cred că prea ne-am obişnuit să ne uităm tot înainte. Mulţi dintre noi auzim de când ne știm: „Priveşte înainte, lasă restul în urmă”; mi se pare normal să auzi asta după ce ai trecut prin nenumărate furtuni şi ai fost lovit de câteva crengi ale copacilor care tremurau din cauză că cerul iar se aprinde şi e furios. Dar nu ne-am gândit niciodată că tot privind aşa înainte, la următoarea furtună nu o să fim în stare să vedem pisica care de frică nu mai poate coborî din pomul care a salvat-o de câinele fioros, sau nu îl vedem pe bătrânul care are prea multe bagaje şi trebuie să treacă strada și nici n-are umbrelă. Te-ar striga, te-ar ruga frumos să-l ajuţi, dar te vede cum calci apăsat. Lasă capul în jos, se descurcă el cumva. Nu l-ai văzut? Normal, pentru că eşti prea ocupat să fugi de trecutul tău. Trecutul e în spate, poţi să-l laşi acolo, la el să nu te uiţi. Dar dacă te uiţi înainte înseamnă că zăreşti doar viitorul şi de fapt nu observi nimic. Viitorul îl îmbrăţişezi când îi vine timpul. Ce faci tu acum e o plimbare care se transformă încetişor într-o fugă disperată, pentru că nu mai eşti niciunde. Trecutul e acolo, se uită la tine, ar vrea să te zgârie cumva, dar n-are cum, aşa că ţie ţi-e frică degeaba. Nici în viitor n-ai cum să fii, ţie doar ţi se pare că e în faţa ta. Uită-te puţin în dreapta sau în stânga. 

Ce vezi? Într-o parte vezi cum un ghiocel se chinuie să-şi scoată capul din pământ, vezi un câine cum caută pe cineva care să-l mângâie, un copil în cizmuliţe cum fuge spre ditamai balta şi îi mai vezi mama care ar intra şi ea, „dar nu se cade unui om mare”. Ştii că e o prostie ce gândeşte ea. Că tu te-ai băga şi dacă n-ai avea cizme. De ce nu intri în prezentul acela, de ce nu te uiţi în geanta ta după o pereche de ciuobote pe care să i le dai, ca să-şi creeze amintiri cu mititelul ei, să nu-i pară rău mai târziu că nu a fost destul de mult lângă el?

Acum uită-te în stânga. Vezi cum o frunză îşi ia rămas-bun de la cel care a ocrotit-o atâta vreme, o auzi cum îşi înghite lacrimile ca să nu-l întristeze şi pe el, o auzi cum trage aer în piept şi se lasă în grija aerului pentru câteva secunde. Nu tresări! E bine, prietenele ei au prins-o și acum poate să plângă în pace. Vezi doi îndrăgostiţi cum se aruncă în mormanul de frunze. 

Acum, alege! Alege-ţi prezentul, dar nu mai rătăci. Nu e greu. Probabil unii ţi-ar spune să ai grijă cum decizi, că e vreo şmecherie pe undeva. Nu e nimic, doar anotimpul diferă. Doar închide ochii, trage aer în piept şi lasă-ţi inima să-ţi îndrume paşii. Oriunde ai merge, prezentul îţi coace ceva. Ceva de bine. N-ai să mai rătăceşti. Şi chiar dacă se întâmplă să meargă ceva rău, n-o să te mai întorci în labirintul ăsta singur. O să fie mereu cineva în spatele tău care te va feri de crengile speriate, cineva care nu-ţi va spune: „Uită-te pe unde mergi!”, ci o să te lase să priveşti spre cer şi să visezi, căci te va ține strâns de mână și nu te va lăsa să pici.